• Acasă
• Scurt istoric
• Informaţii
• Proiecte M.E.T.
• Publicaţii M.E.T.

SECŢIA PAVILIONARĂ

• Scurt istoric
• Standul M.E.T.
• Fondul documentar
• Fotografii de arhivă
• Secţii şi subsecţii

EXPOZIŢIA PERMANENTĂ

• Ocupaţiile secundare
• Creşterea animalelor
• Agricultura
• Meşteşugurile
• Tesăturile tradiţionale
• Instrumentele muzicale tradiţionale
• Alimentaţia
• Portul popular
• Xilogravura populară
• Icoanele
• Obiceiurile tradiţionale

PARCUL ETNOGRAFIC NAŢIONAL "ROMULUS VUIA"

• Scurt istoric
• Instalaţii tehnice şi meşteşugăreşti
• Tipuri zonale de gospodării
• Galerie FOTO

ACTIVITĂŢI

• Târguri anuale
• Manifestări ştiinţifice
• Activităţi cultural-educative

MAGAZIN

• Publicaţii
• Cumpără online

PERSONALUL MUZEULUI

Agricultura

Componentă esenţială a binomului economic pe care îl alcătuia împreună cu cresterea animalelor, cultivarea plantelor a fost orientată prioritar, în Transilvania, până la începutul secolului al XX-lea, spre asigurarea subzistenţei familiale, motiv pentru care a conservat până târziu unelte şi tehnici arhaice, tradiţionale.

Primul modul expoziţional cuprinde seria de unelte utilizate pentru lucrarea pământului: tipuri arhaice de hârleţ (1), datând din secolul al XIX-lea, (executate integral din lemn sau cu nucleu de lemn şi lamă de fier ataşată), şapă de laz (2), esenţială în munca de eliminare a rădăcinilor din terenurile defrişate, în vederea cultivării suprafeţei astfel curăţate (sf. sec. XIX), plug de lemn cu corman fix (3), cu fier orizontal şi cuţit vertical, însoţit de oticul (nr.4) necesar pentru înlăturarea periodică a pământului lipit de părţile active (sf. sec. XIX), grapă (5), confecţionată integral din lemn, cu care se mărunţeau brazdele (sf. sec. XIX), sape (6) pentru grădinărit şi prăşit (sf. sec. XIX), cu răzuşele alăturate, unealtă pentru plantat răsaduri (7, interbelică), jug pentru boi (8), executat integral din lemn (sf. sec. XIX).

Al doilea modul expoziţional cuprinde unelte utilizate la întreţinerea şi recoltarea păioaselor: plivitor (9), pentru taierea buruienilor din holdă (interbelic), secere (10), utilizată pentru recoltarea păioaselor până în perioada interbelică (debut sec. XX) coasă (11), folosită, în acelasi scop, doar din secolul al XX-lea, tiocuri (12), în care se purta, în apă, cutea pentru ascutit coasa (sf. sec. XIX), furca de lemn (13), interbelică (pentru manipulat snopii, dar şi iarba cosită şi uscată), cârlig (14), pentru adunat spice (interbelic), grebla (15), pentru adunat spice, fedeleş (16) pentru purtat apa la câmp (interbelic).

Al treilea modul expoziţional cuprinde unelte utilizate pentru treierat şi recipiente pentru măsurarea cerealelor: îmblaciu (17), cu care erau lovite spicele din snopii dezlegaţi, asezaţi în şir pe o arie din pământ muruit (sf. sec. XIX), greblă de arie (18), cu care se îndepărtau paiele după scoaterea completă a boabelor din spice (sf. sec.XIX), mătură (19), cu care se separa, în mare, pleava de boabe (interbelică), vânturescă (20), cu care se curăţau boabele de restul de pleavă, prin aruncarea lor în curent de aer (debut sec. XX), măsuri pentru cereale (21), cu pereţi monoxili, obţinuţi prin modelare la cald sau prin scobire (sf. sec. XIX).

Al patrulea modul expoziţional ilustrează depozitarea şi prelucrarea cerealelor şi seminţelor oleaginoase, prin următoarele obiecte: coş din nuiele (22), pentru păstrat seminţe (debut sec. XX), linguri mari (23 si 25), pentru lopătat cerealele din coşuri si lăzi, pentru umplut sacii (sf. sec. XIX), lopată pentru vânturat seminţele (24, interbelica), coş pentru desprinderea boabelor de pe ştiuleţi, prin batere (26, debut sec. XX) recipient (oboroc) pentru măsurarea porumbului-boabe (27, sf. sec. XIX), moară manuală, pentru măcinat cereale (28, sf. sec. XIX), piuă manuală, pentru zdrobirea seminţelor de bostan uscate (29, debut sec. XIX), piuă de picior, cu aceeasi funcţie ( 30, sf. sec. XIX), ciur de piele, pentru separarea cojilor de miezul uleios (31), vas pentru uleiul obţinut din acest miez, prin prăjire şi presare (32).

Modulul V cuprinde obiecte ce ilustrează practicarea pomiculturii şi viticulturii tradiţionale, ramuri cu importantă economică majoră într-o zonă cu condiţii naturale deosebit de prielnice, cum era Transilvania.

în partea stângă a modulului sunt expuse unelte utilizate în îngrijirea şi altoirea pomilor, însoţite de obiecte ce ilustrează tehnicile de recoltare şi prelucrare a fructelor: unealtă pentru îndepărtarea crengilor uscate mici (33, debut sec. XX), ferăstrău pentru îndepărtarea crengilor uscate mai groase (34, debut sec. XX), cuţit pentru altoit (35, interbelic), hotoaică pentru cules mere (36, interbelică), piuă pentru zdrobirea merelor, în scopul obţinerii cidrului si oţetului (37, sf. sec. XIX), căldare de aramă (38) pentru prepararea marmeladei din prune (lictar, silvoiţa), sf.sec.XIX, leşe pentru uscat fructe (39, interbelice), butoi (40) pentru păstrarea horincii (alcool dublu rafinat, obtinut din prune), debut sec. XX.

în partea dreaptă a modulului sunt expuse obiecte ce ilustrează lucrările de întreţinere a viţei de vie, recoltarea strugurilor, vinificarea şi depozitarea vinului: cosoare pentru curăţat via (nr. 41, sf. sec. XIX), unealta pentru bătut parii (42), recipient pentru cules şi transportat strugurii (nr. 43, debut sec XX), cadă pentru călcat strugurii ( 44, sf. sec. XIX), teasc pentru presat strugurii zdrobiţi (45, debut sec. XX), pâlnie pentru turnarea mustului în butoi (46, debut sec. XX), butoi pentru vin (nr. 47, debut sec. XX), lampău pentru scos vinul din butoi (48, debut sec. XX).

Al şaselea modul expoziţional conţine un coş din nuiele (49), de dimensiuni mari (sf. sec. XIX), utilizat pentru depozitarea cerealelor (ştiuleţi de porumb, ovăz). în unele zone, aceste coşuri atingeau o lungime de până la patru metri, fiind împletite chiar în podul casei, unde erau fixate permanent, de elementele şarpantei.