Icoanele

Icoana, chip al desavârşirii, vorbeşte despre Dumnezeu şi despre cum oamenii ajung sfinţi. Prin întruparea lui Hristos a devenit posibilă reprezentarea Sa şi implicit realizarea de imagini religioase destinate cultului creştin. Mahrama Veronicăi şi Sfânta Faţă a lui Iisus, cea nepictată de mâna omenească, se spune că au fost primele icoane, dar că cele dintâi pictate apartin Evanghelistului Luca şi o reprezentau pe Maica Domnului cu Pruncul. în acest sens cea mai cunoscută imagine este cea a Maicii Domnului Hodighitria sau îndrumătoarea, în diverse variante...

Icoanele

Click aici pentru mai multe imagini

Şi peste aproape 17 veacuri, 1681, un alt Luca, preot din Iclod, a pictat o icoană a Maicii Domnului îndrumătoarea, icoana făcătoare de minuni, centru al pelerinajelor anuale de la Mănăstirea Nicula, început al unei istorii care se mai scrie şi azi: icoana pe sticlă. Maica Domnului cu Pruncul îndrumătoare, îndurerată, Dulce-Iubitoare sau împărăţită, Iisus Hristos, împărat sau cu viţa, Iisus şi Ioan copii, Sfânta Treime, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Sfinţii Ilie, Ioan Botezătorul, Trei Ierarhi, Nicolae, Haralambie, Gheorghe, Dimitrie şi Teodor, Sfintele Ana şi Paraschiva, Naşterea Domnului, Botezul şi învierea, şi încă alte icoane, sunt temele iconografiei populare transilvănene. începând cu sfârşitul secolului 18, Şcoala de la Nicula, icoana populară pictată pe sticlă s-a dezvoltat în centre ca Scheii Braşovului, Iernuteni, Mărginimea Sibiului, Laz şi Lancrăm, Maierii Albei Iulia, Ţara Oltului şi Făgăraş, Margau. Aceste centre au însemnat de fapt mai multe şcoli, iconari tărani anonimi, descendenţe de iconari sau pictori vestiţi.

Fie ca era ţinută în casă, de regulă pe peretele de răsărit, sau la biserică, icoana era obiect de închinare pentru sfântul reprezentat în ea. Icoana urma firul vieţii omului. Se năştea cu ea în casă, o primea cadou de nuntă, se închina ei cu evlavie, iar la groapă era dus tot alături de ea. şi la procesiunile de înviere sau la alte sărbători icoana era nelipsită. Ţărănul iubea icoana. şi vroia să-i aibă pe sfinţi cât mai aproape de sufletul său. în acest sens un studiu realizat în perioada interbelică de către Institutul Social Român în satul făgărăşean Drăguş arată că la 285 case erau 1590 icoane, dintre care 689 pe sticlă, restul fiind tipărituri şi doar puţine pe lemn.

Pentru pictarea icoanei pe lemn, mai întâi se alegea un lemn bun, în special de tei. Pe acest suport se lipea pânza cu clei şi se dădeau mai multe straturi de grund preparat în atelierul pictorului. Se lucra cu culori naturale obţinute la bază din pigmenţi şi emulsie de ou şi se folosea foiţă de aur. Verniurile erau preparate din răşini naturale sau din ceară de albine. Importantă în acest proces era şi rugăciunea pictorului iconar.

Icoana populară pe sticlă se picta dupa un izvod (model conturat, aşezat sub sticlă). Mai întâi se făcea un contur, apoi se puneau culorile iar la urmă aurul care-i dă atâta nobleţe, şi se aseza într-o ramă de lemn, protejată tot cu lemn pe spate.

Adevăraţi părinţi ai muzeografiei, colecţionarii au adunat aceste icoane pe care le-au păstrat cu grijă, ca obiecte de patrimoniu şi de mare valoare: spirituală, artistică, documentară. Chiar în muzeu, chiar în expoziţie, icoana mai păstrază din sacralitatea sa.

Icoanele se expun periodic, în spaţiul destinat expoziţiilor temporare.

Raport de evaluare

Raportul de evaluare a Muzeului Etnografic al Transilvaniei poate fi consultat

AICI

Programul de vizită

Secţia pavilionară

Marţi-duminică: 9-17, luni închis.

Parcul Etnografic "Romulus Vuia":

1 mai - 31 octombrie: 9-17 (ultima intrare la ora 16), luni închis.

Parcul este închis în perioada 1 noiembrie - 30 aprilie.

Acces: autobuze - liniile 26, 27, 28, 30, 41, coborâre staţia "Piata 14 iulie"

Detalii