Instrumentele muzicale tradiţionale

Pâna la mijlocul secolului al XIX-lea, fluierul si cimpoiul constituiau înca, în majoritatea satelor românesti transilvanene, instrumentele obisnuite pentru interpretarea muzicii de dans. Instrumentele de coarde (lauta si titera) au o vechime considerabila în mediul rural maghiar si german, iar vioara si contrabasul au patruns în satele transilvanene pe la sfârsitul secolului al XVIII-lea. Instrumentele de semnalizare(buciumul) aveau o veche traditie în majoritatea tinuturilor transilvanene.

Instrumentele muzicale traditionale

Modulul I cuprinde fluiere si cavale din diferite zone ale Transilvaniei, cele mai vechi (1) datând de la începutul secolului al XX-lea , doua fiind noi, nefolosite, executate în satul românesc Hodac, specializat în acest domeniu. (2).

Instrumentele muzicale traditionale

Modulul II contine instrumentele de semnalizare de mari dimensiuni, numite, în functie de zona, buciume sau tulnice. Executate din doua elemente de lemn, evazate, scobite si apoi lipite, drepte sau curbe, aceste piese erau folosite de tarani într-un context pastoral, pentru comunicare la distanta si pentru îndepartarea animalelor de prada. Sunt expuse cele doua forme fundamentale ale instrumentului: forma dreapta, tronconica, legata cu inele din nuia, generala în Muntii Apuseni si împrejurimi (3) si forma curba, înfasurata în coaja, prezenta în Carpatii Orientali (4).

Instrumentele muzicale traditionale

Modulul III prezinta un cimpoier din Padureni (5), zona situata în sud-vestul Transilvaniei, în care acest instrument era înca utilizat la începutul secolului al XX-lea. Costumul dateaza din aceeasi perioda, fiind similar cu cele din fotografia-fundal.

Instrumentele muzicale traditionale

Modulul IV a fost rezervat instrumentelor de coarde, databile în a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Este expusa o titera (6), o lauta (7), un contrabas arhaic, utilizat prin lovirea corzilor (8), doua viori (9) si elemente de vioara în curs de executie (10).

Instrumentele muzicale traditionale

Modulul V contine o toaca (11), folosita în satul traditional doar în context sacru. Era confectionata din lemn de paltin si pastrata la biserica, unde marca, la români, anumite momente ale slujbei. între Joia Mare si noaptea învierii sunetul clopotelor era înlocuit complet cu sunetul toacei, indiferent de împrejurari.

Raport de evaluare

Raportul de evaluare a Muzeului Etnografic al Transilvaniei poate fi consultat

AICI

Programul de vizită

Secţia pavilionară

Marţi-duminică: 9-17, luni închis.

Parcul Etnografic "Romulus Vuia":

1 mai - 31 octombrie: 9-17, luni închis.

Parcul este închis în perioada 1 noiembrie - 30 aprilie.

Acces: autobuze - liniile 26, 27, 28, 30, 41, coborâre staţia "Piata 14 iulie"

Detalii