Ţesăturile tradiţionale

Numarul mare de tesaturi diferentiaza interiorul taranesc transilvanean şi românesc, în general, de interiorul taranesc vest-european. Confectionate în totalitate în gospodarie şi expuse preponderent în coltul cu patul, dar şi pe perete, încadrând ceramica sau icoanele, tesaturile constituiau mândria fiecarei gospodine şi defineau -prin cantitate, calitate şi valoare estetica- statusul social-economic familial.

în zonele transilvanene premontane, în care erau crescute mai multe oi, predominau tesaturile de lâna, utilizate pentru acoperirea patului, a unor portiuni de perete (paretare), a lavitelor (laicere), sau destinate expunerii pe prajina orizontala suspendata deasupra patului, pâna la vatra (ruda, culme).

în zonele de deal şi de câmpie, preponderent agricole, predominau în interiorul casei tesaturile din pânza, etalate pe ruda, pe pat (împreuna cu o piesa de lâna), pe masa.

Stergarele de pânza erau frecvente însa în interioarele din ambele zone, functia lor fiind, concomitent, decorativa şi apotropaica. General prezente erau şi pernele din pânza, ornamentate, cladite pe pat sau pe ruda

Primul modul din sala rezervata tesaturilor contine un razboi de tesut tipic transilvanean, datând de la sfârsitul secolului al XIX-lea. Valuri de panura de casa, tesuta într-un asemenea razboi, sunt expuse alaturi de o lada de zestre databila în prima jumatate a sec. al XIX-lea, executata de mesteri români din centrul Plopis, din fag, într-o tehnica straveche, documentata arheologic înca în antichitatea egipteana şi grecoromana. Lada de acest tip era de neînlocuit în interiorul taranesc, fiind singura piesa de mobilier care putea proteja tesaturile şi vesmintele de sarbatoare împotriva fumului emanat de vatra libera.

Tesaturile traditionale

Modulul expozitional II grupeaza tesaturi de lâna românesti din Maramures, Nasaud, Bârgau, Bran şi o piesa maghiara din Secuime, toate ordonate de la stânga la dreapta, în functie de etapele de evolutie a decorului (în intervalul 1850-1950), pornind de la piesele vechi, doar învargate, trecând la piesele partial învargate, partial continând registre cu motive, înguste, continuând cu tesaturile cu registre ample şi sfârsind cu piesele mai noi, ornamentate compact, fara registre. Concomitent, acest modul evidentiaza diferentele de gama cromatica între piesele din lâna vopsita cu coloranti vegetali (1,sec. XIX) şi piesele din lâna vopsita cu coloranti industriali (2,post 1900). Unitare sub aspect tehnic, toate piesele expuse în acest modul au fost decorate prin tehnica alesului printre fire.

Tesaturile traditionale

Modulul expozitional III grupeaza tesaturi de lâna din Hunedoara, Maramures, Banat, ornamentate în tehnica chilimului (motive delimitate prin taieturi), tesaturi cu motive alese peste fire ( din Bran şi Margau) şi doua cergi din lâna, piuate, una tesuta în tehnica veche, de secol XIX (Nasaud), în dungi albe şi negre, alta aleasa printre fire, cu lâna vopsita industrial, datând de la jumatatea secolului al XX-lea (Maramures). De remarcat prezenta generala a motivelor geometrice în cazul pieselor românesti şi tranzitia de la gama cromatica veche, bazata pe brun, rosu-pal, albastru-închis, alb, negru şi galben-pal la o gama cromatica mai noua, care include culori vii, de provenienta industriala, contrastante: verdele crud şi rosul viu, portocaliul şi violetul, rozul.

Tesaturile traditionale

Modulul expozitional IV prezinta o acoperitoare de pat saseasca, din zona Bistritei, tesuta din pânza, aleasa peste fire şi datata interbelic. Pernele expuse, având un decor brodat caracteristic, incluzînd motive fitomorfe, florale şi zoomorfe, dateaza de la sfârsitul secolului al XIX-lea. Prezenta generala, pe tesaturi, a inscriptiilor (sacre sau indicând proprietarul) şi a datarilor este caracteristica comunitatii sasesti transilvanene.

Modulele V-VI au fost organizate în sistemul rudelor suspendate sub tavan, deasupra patului, sistem generalizat la români, prezent zonal la maghiari şi utilizat doar sporadic de catre populatia germanofona. Modulul V cuprinde stergare românesti (sf. sec. XIX-debut sec.XX) din zonele Zarand, Banat, Hunedoara, Alba, Nasaud, Câmpia Transilvaniei, expuse, de la stânga la dreapta, pe trei registre. Registrul superior ilustreaza evolutia decorului, de la vergile simple la ornamentele geometrice şi apoi la cele avimorfe, vehiculate de albumele de motive. Registrul al doilea ilustreaza evolutia tehnicilor de decorare, de la alesul printre fire la chilim, la neveditura şi la alesul peste fire. Sub cele doua rânduri de tesaturi sunt prinse stergare cu o forma aparte, foarte lungi, din sudul Transilvaniei, iar pe ruda au fost cladite perne tesute, ornamentate în tehnici diferite. Amploarea mare a spatiilor albe, preponderenta combinatiilor de rosu, negru, alb şi a motivelor geometrice caracterizeaza tesaturile de pânza vechi, românesti.

Tesaturile traditionale Tesaturile traditionale

Modulul VI sugereaza structura unui pat de parada şi a unei rude caracteristice zonei maghiare a Calatei, cu tesaturi datate sau databile în a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Stergarele de pe ruda sunt brodate în cruci şi pe desen, la fel pernele cu motive fitomorfe şi florale compacte. Pe lânga acoperitoarele de pat, decorate în aceleasi doua tehnici, este expusa şi o acoperitoare brodata cu ajur şi în tehnica cu fire trase. Caracteristica pentru piesele maghiare expuse este preponderenta broderiei şi a monocromiei, decorul fiind executat cu rosu sau cu albastru. Exista însa şi piese monocrome, de Calata, ornamentate în razboi, prinşimpla învargare, în culorile rosu, negru sau albastru. Lavita datata 1902, pictata în centrul de mobilier maghiar Huedin, care aproviziona comunitatile maghiare din zona Calatei, se aseza frecvent, în interioarele traditionale, lânga patul înalt.

Tesaturile traditionale

Modulul VII este organizat ca o ruda ro-mâneasca pentru tesaturi, caracteristica zonei premon-tane a Maramuresului. Confectionate în intervalul cuprins între mijlocul secolului al XIX-lea şi mijlocul secolului al XX-lea, piesele de pânza şi de lâna expuse ilustreaza evolutia tehnicilor de tesut şi de ornamentare. Stergarele de ruda şi pernele alese printre fire sunt reprezentative pentru secolul al XIX-lea, în timp ce pernele alese peste fire sunt caracteristice mijlocului secolului al XX-lea.

Sub stergarele de ruda sunt expuse alaturi paretare apartinând unor secole diferite (cel viu colorat este interbelic, celalalt a fost confectionat la sfârsitul secolului al XIX-lea), situatie care se repeta în cazul celor doua cergi mitoase.

Modulul VIII prezinta piese maghiare şi sasesti, databile în a doua jumatate a secolului al XIX-leaşi la începutul secolului al XX-lea, brodate în trei tehnici de baza, cu variante zonale. Tehnica broderiei în cruci este ilustrata de doua piese sasesti, executate în cruce simpla(1) şi cruce dubla (2) şi de doua piese maghiare, executate în tehnica crucii duble, cu contur diferit (3, Câmpia Transilvaniei) şi în cea a crucii triple (4, Trascau). Tehnica broderiei cu taieturi este reprezentata de trei piese maghiare, toate din Câmpia Transilvaniei (5,6,7). Broderia executata pe desen dadea o mare libertate în utilizarea unor tehnici de broderie diverse, care contureaza variante zonale. Acest tip de broderie este reprezentat de cinci piese maghiare, provenind din Câmpia Transilvaniei (8), Sic (9), Calata (10), Odorhei (11-12), şi de o piesa saseasca din zona Bistritei (13). Executate pe pânza de casa, cu bumbac sau par de lâna, broderiile sunt fie monocrome (rosii sau albastre), fie executate în doua culori.

Tesaturile traditionale

Raport de evaluare

Raportul de evaluare a Muzeului Etnografic al Transilvaniei poate fi consultat

AICI

Programul de vizită

Secţia pavilionară

Marţi-duminică: 9-17, luni închis.

Parcul Etnografic "Romulus Vuia":

1 mai - 31 octombrie: 9-17, luni închis.

Parcul este închis în perioada 1 noiembrie - 30 aprilie.

Acces: autobuze - liniile 26, 27, 28, 30, 41, coborâre staţia "Piata 14 iulie"

Detalii