Cornul de suflat al porcarilor

Până să avem o răspândire masivă a produselor fabricate în serie, din metal și a celor din materiale sintetice, în inventarul tradițional popular al ustensilelor, un rol bine definit, pe lângă obiectele de lemn, piatră, fier sau lut, l-au avut și obiectele din corn.

Întrucât cornul de vită era la îndemâna tuturor țăranilor plugari și ciurdari, fasonarea era mai ușoară și aplicabilitatea mai variată, iar în privința muncii de confecționare, aceasta nu presupunea neapărat o specializare.

Goale pe dinăuntru, coarnele sunt ușor de modelat, fiind constituite dintr-o substanță chitinoasă. Cele mai potrivite pentru confecționarea diferitelor unelte sunt coarnele mari, netede, de culoare alb-transparentă, negre spre vârf, precum cele ale vitelor din rasa „sura de stepă”.

Aceste coarne tubulare (în special coarnele mari de bou) serveau ca material pentru o varietate de ustensile: coarne de suflat ale ciurdarilor, porcarilor și vânătorilor; coarne pentru împodobit carul de nuntă; tocuri pentru cute, tocuri pentru praf de pușcă; coarne pentru decorat vase etc.

Cornul de suflat era folosit de către porcari

Porcarii suflau în coarne anunțându-şi prezența pe ulițele satului, pentru ca sătenii să își scoată porcii din gospodărie. Apoi, porcarii luau animalele şi le duceau la pășune. În satele mai mari erau câte doi porcari care foloseau coarne de suflat. Unul pornea dintr-un capăt al satului, iar celălalt de la capătul opus.

Artefactul din imagine este un corn de suflat (folosit de porcari), cu o lungime de 25,5 cm. Piesa se află în patrimoniul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din anul 1923 şi a fost achiziționată din comuna Lelese, județul Hunedoara.