Biserica din Cizer. Biserica lui Horea

Biserica din Cizer, cunoscută și ca Biserica lui Horea, se află în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei și este unul dintre cele mai importante monumente etnografice din România.

Vasile Nicula Urs s-a născut probabil în anul 1730 în satul Albac, în actualul județ Alba. Nicula a fost cunoscut sub numele de Horea, poreclă ce i-a fost atribuită pentru că era un bun cântăreț, știind să „horească” frumos. Numele de Ursu i-a fost acordat datorită unui obicei prezent în Munții Apuseni, prin care copiilor le erau atribuite nume de animale sau copaci pentru ca aceștia să preia puterea și vigoarea acestora.

Copilăria fiului de moț s-a desfășurat în condițiile aspre ale Munților Apuseni  –  lucrul pe lângă casă, îngrijirea vitelor și a oilor, cositul, lucrul la pădure, tăiatul și cioplitul lemnelor etc. A avut doi frați, pe nume Petru și Damian, și o soră. În tinerețe s-a căsătorit cu Ilina (sau Ilinca), alături de care a avut doi băieți pe nume Ion și Luca.

Meșteșugul dulgheritului l-a deprins (cel mai probabil) de la părintele său, acesta devenind treptat un mod de câștigare a existenței. Urmare a condițiilor precare din munți, mulți locuitori își căutau lucrări în satele de la poale sau spre Câmpie. Este și cazul lui Horea, care ajunge pentru un timp în părțile zonei Călata, pe domeniul familiei Bánffy, apoi lângă Ciucea. 

Echipa de meșteri a lui Horea a coordonat ridicarea mai multor biserici de lemn în Sălaj, de ex. bisericile din satul Bădiu și Cizer. Aceasta din urmă se remarcă prin monumentalitate, proporționalitatea părților, ornamentația exterioară. Valoarea culturală și istorică a monumentului este amplificată de semnătura lui Horea realizată pe partea exterioară a bolții din interiorul bisericii: „lucrat Ursu H(orea)”. 

Construită în 1773, biserica ilustrează, sub aspect tipologic, categoria bisericilor de lemn cu plan evoluat, având absida altarului decroșată și pridvor perimetral pe trei laturi. 

Pereții bisericii sunt încinși median cu un brâu sculptat tradițional, portalul este încadrat de trei funii răsucite, iar stâlpii târnațului sunt și ei bogat decorați. Clopotnița sa înaltă (element de prestigiu comunitar), corpul naosului și cel al altarului alcătuiesc împreună un întreg bine echilibrat, îngrijit executat, armonios proporționat și dinamic.

Pictura din interior, realizată în două etape distincte, reprezintă o interpretare de nivel rural a picturii bizantine de școală, respectând codul iconografic și estetic statuat în erminii.

La un deceniu de la finalizarea bisericii din Cizer, Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești din 1784, asigurându-și astfel locul în marea istorie națională. Datorită acestui destin unic, documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui. Se cunosc, de asemenea, mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care, altfel, era menit să rămână anonim.

Intrat în patrimoniul muzeului în anul 1968, monumentul a fost restaurat prin proiectul „Conservarea–restaurarea și punerea în valoare a bisericilor din lemn Petrindu și Cizer”, finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2014-2017, realizat de Consiliul Județean Cluj în parteneriat cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Asociația Nordică de Design Urban din Bergen (Norvegia).

Proiectul „Biserica lui Horea – un patrimoniu pentru viitor. Valorificarea unui monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea prin intermediul realității virtuale,realizat în parteneriat cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și NUDA AS din Bergen (Norvegia) și-a propus să ducă la un nivel mai înalt activitatea de punere în valoare a acestui monument, prin utilizarea tehnicilor inovative din domeniul realității virtuale, în vederea explorării complete a picturii, structurii și tehnicilor de construcție.

Horea, portret de epocă în acuarelă ( colecțiile Bibliotecii Central Universitare, Cluj-Napoca)