În cazul muzeelor etnografice, implicate în cercetarea complexă a unui întreg mod de viaţă, cercetarea de teren şi de arhivă constituie baza activităţii muzeografice. În acelaşi timp, necesitatea de a conecta colecţiile existente la situaţia actuală a patrimoniului din teren – în rapidă dispariţie – pretinde o studiere aprofundată a colecţiilor şi o permanentă corelare a acestora cu informaţiile de teren.

 

În funcţie de planul general de cercetare al instituţiei, specialiştii şi experţii muzeului au abordat şi abordează domenii diverse, cum ar fi: arhitectura tradiţională, ocupaţiile, meşteşugurile, portul, arta populară, obiceiurile, viaţa socială, problemele de interculturalitate, schimbările intervenite în perioada postbelică şi contemporană.

 

Aceste cercetări au fost finalizate prin publicarea de studii, în ţară şi străinătate, prin elaborare de cataloage de colecţie, prin organizarea unor expoziţii tematice, prin transferarea de monumente în secţia în aer liber, prin completarea şi îmbogăţirea colecţiilor, prin organizarea unor evenimente culturale cu caracter major şi prin organizarea unor simpozioane cu participare largă (anii 1992, 1997, 2002, 2007, 2009, 2012). Începând din anul 1991, instituţia organizează anual, împreună cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei un Seminar Naţional de Etno-Arheologie, manifestare care îşi propune ca, în spiritul interdisciplinarităţii, să faciliteze dialogul între arheologi şi etnologi.

 

Cele mai consistente campanii de cercetare în echipă din ultimii ani s-au desfăşurat cu ocazia proiectelor iniţiate de instituţie (link proiecte) sau a celor la care specialiştii din muzeu au participat ca parteneri. Aceste proiecte au constituit şi un bun prilej de stabilire de contacte cu comunităţile locale, contacte păstrate şi ulterior, prin oferirea de consultanţă permanentă de specialitate celor interesaţi.