Dugeana de joc din Ilva Mică - proiect restaurare INP - Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Sub influența pavilioanelor pentru dans construite în târguri și orașe, în anumite zone rurale s-au ridicat începând cu deceniul al treilea al secolului XX, construcții destinate desfășurării horelor. Valea Ilvelor, un spațiu geografic aflat între văile Someșului, Șieului și Ilvei, avea ca specific, jocul săptămânal la dugeana din sat.

Dugeana este o construcție octogonală semideschisă, similară unui foișor, cu fundație din piatră și acoperiș din draniță (șindrilă). După slujba de duminică, fetele și feciorii mergeau la joc în acest spațiu special amenajat, rolul băieților în pregătirea evenimentului fiind esențial, ei programau jocul și tocmeau muzicanții. De obicei erau chemați un ceteraș și un gordunist (contralău). Când fata ieșea la joc, trebuia să aibă pregătită cel puțin o parte din zestre, căci din acel moment începea să fie curtată și putea fi cerută în căsătorie. Strigăturile îndemnau dănțăușii la veselie și erau de obicei texte șugubețe, care ironizau și lăudau anumite calități sau înțepau defectele.

Părinții și persoanele vârstnice rămâneau în afara dugenii, la un pahar de jinars, întinzându-se la discuții despre viitoarele nunți din sat. Erau povești relaxate și niciodată nu s-a ajuns la divergențe sau la incidente, dugeana fiind un loc în care lumea aștepta să se destindă și să socializeze. Dansurile se țineau săptămânal, în afară de perioada posturilor, vara sau iarna, pe vreme bună sau pe vreme rea.

Fiecare băiat își chema la primul dans iubita, apoi perechile se schimbau. Dacă un băiat invita toată seara aceeași fată la dans, era semn de căsătorie. Primul dans era întotdeauna unul mai lent, denumit popular De-a mâna, după care se porneau învârtita și horele.

Obiceiul de a juca la dugeană s-a pierdut treptat, o dată cu apariția căminelor culturale care erau spații mai generoase și mult mai confortabile. Căminele culturale erau realizate după un proiect tip care se construia în toată țara și aveau capacitatea de o sută de locuri.

Dugeana din Ilva Mică a fost construită în jurul anului 1930 pe malul râului Ilva, în imediata apropiere a unui pod din lemn acoperit și a unei punți. Ridicată pe o temelie din piatră de râu, legată cu mortar, structura octogonală este realizată din lemn de brad și este acoperită cu draniță. Localnicii au contribuit financiar și cu forță de muncă pentru a avea în sat un loc special destinat dansului de duminică. Lemnul a fost adus din pădurea locală, piatra a fost preluată din râu, iar scândura pentru podele și blănile cu care au fost înfundate laturile au fost donate de fabrica de cherestea din localitate. Cioplitul, crestatul și montajul părților au fost realizate de meșterul local Petre Gherasim, angajat cu ziua, care a fost plătit cu 45 lei.

Podită cu scândură groasă pentru a rezista presiunii pașilor, dugeana are un plan octogonal, cu latura de 4,20 m și este mărginită cu scândură, pe înălțimea de 1 m. Intrarea în dugeană se face prin partea sudică, prin trei trepte din piatră. Dugeana a fost transferată la Muzeul Etnografic în anul 1977, iar la data respectivă era deja acoperită cu tablă, dar acoperișul a fost restaurat, partea metalică fiind înlocuită cu draniță, așa cum a fost concepută inițial.

Se încearcă în prezent în Poiana Ilvei, județul Bistrița, resuscitarea dansului la dugeană, dar în anumite momente festive ale anului, așa cum sunt Rusaliile.

Restaurarea dugenii din Parcul Național Etnografic „Romulus Vuia”, în programul de finanţare: „Timbrul Monumentelor Istorice” al Institutului Național al Patrimoniului, a început la data de 11 august 2025 și s-a desfășurat pe o durată de zece zile, timp în care a fost înlocuit acoperișul din draniță, cu suprafața de 140 mp. S-au utilizat 20.000 bucăți de șindrilă, pentru acoperirea unui metru pătrat fiind necesare 120 bucăți de 60 cm. Dranița de pe dugeană este bătută la două rânduri, dar există construcții care necesită un rând, două sau trei rânduri. Șindrila utilizată nu este prelucrată (nehorjită) și a fost tratată cu piatră vânătă împotriva mucegaiului și cu soluție împotriva cariilor.

Valoarea contractului pentru restaurarea dugenei de joc din Ilva Mică: 140 de mp X 480 lei/mp = 67.200 lei

Șindrila este confecționată din esență moale (molid) și a fost montată de firma SC Eric Impex SRL, din Săliștea de Sus, județul Maramureș. Afacerea este una de familie, bunicul administratorului Vasile Pop, fiind cel care și-a inițiat copiii în acest meșteșug al lemnului. De-a lungul celor 49 de ani de experiență, au realizat sute de proiecte private și numeroase lucrări dedicate bisericilor sau muzeelor cu specific etnografic.

Restaurarea dugenei de dans din Ilva Mică transcende simpla conservare a materialității construcției, orientându-se către revitalizarea acesteia ca reper educativ, spațiu de cercetare și pol de atracție turistică. Fiind un monument de arhitectură populară, reabilitarea lui capătă valențe multiple: de la conservarea și valorizarea patrimoniului cultural românesc, la consolidarea identității naționale și stimularea turismului cultural. Prin intermediul acestei intervenții se asigură perpetuarea unui segment esențial din moștenirea culturală națională, reflectând identitatea istorică și spirituală a românilor bistrițeni.

Proiectul dobândește astfel o funcție dublă: pe de o parte, fortifică identitatea locală și națională prin menținerea vie a tradițiilor și obiceiurilor care au configurat comunitatea locală; pe de altă parte, oferă generațiilor viitoare prilejul de a se conecta organic la propriul trecut, de a-și înțelege mai profund rădăcinile și traseul evolutiv. Totodată, documentarea și restaurarea dugenei conferă vizitatorilor, autohtoni și străini deopotrivă, o perspectivă unitară asupra acestui pavilion rural, conceput inițial pentru dans și socializare.

Dugeana reprezintă, în același timp, un reper al patrimoniului cultural interbelic bistrițean și un simbol pentru istoria și cultura Transilvaniei și a României, o interacțiune ideatică și arhitecturală urbană transferată în mod organic în mediul rural. Mai mult decât un vestigiu pasiv, destinatar al simplului act contemplativ, ea se configurează ca un catalizator al vieții culturale, sociale și educative contemporane, integrându-se organic în dinamica Parcului Etnografic Național „Romulus Vuia”.

Astfel, dugeana de dans din Ilva Mică nu este doar un loc al convivialității rurale de odinioară, ci un simbol al rezilienței și continuității culturale.

Restaurarea dugenei de joc a fost necesară deoarece învelitoarea din șindrilă nehorjită a șarpantei prezenta deteriorări masive, cauzate de influența factorilor de mediu externi. În anumite zone ale acoperișului, lipseau bucăți de șindrilă, în alte zone, aceasta a devenit foarte friabilă. În aceste condiții, învelișul acoperișului și-a pierdut impermeabilitatea fapt ce are ca urmări pătrunderea apei de ploaie la elementele structurale ale construcției (corni, grinzi) și punerea, astfel în pericol a integrității și stării de conservare piesei de patrimoniu, precum și imposibilitatea desfășurării activităților specifice în interiorul pavilionului, pe timp de ploaie.

Reacoperirea cu șindrilă nehorjită, în tehnică tradițională a acestei construcții s-a impus, deci, pentru a evita deteriorarea elementelor de structură (înlocuirea acestora ar presupune cheltuieli mult mai mari) și pentru a putea asigura în continuare un spațiu atractiv unde să se poată desfășura, în condiții optime, activități și evenimente culturale.

Proiectul de restaurare al dugenei de joc din Ilva Mică este parte a programului de finanţare „Timbrul Monumentelor Istorice” al Institutului Național al Patrimoniului, Muzeul Etnografic al Transilvaniei beneficiind de o finanţare nerambursabilă în valoare de 2.051.459 lei, pentru un proiect important de restaurare ce va fi derulat pe parcursul anului 2025 și prin care se doreşte punerea în valoare a patrimoniului existent în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca.

Contractul, în valoare de 2.051.459 lei a fost semnat la începutul lunii august 2025 şi include realizarea unor lucrări de reparație și reabilitare la 12 obiective muzeale din incinta Parcului Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca.