Fierăria din Rimetea, județul Alba-proiect restaurare INP

În Transilvania, cel mai important centru de obținere și prelucrare a fierului, anterior începerii dezvoltării metalurgiei moderne, se afla în satul maghiar Rimetea din Județul Alba. Atelierele au funcționat până la începutul secolului XX, însă după Al Doilea Război Mondial, au început să dispară.

Fierăria din Rimetea așezată astăzi în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca înfățișează impecabil reconstituirea unui atelier meșteșugăresc care funcționa în secolul al XIX-lea. Construcția se găsește în primul sector al parcului, zona specifică muncii țărănești unde este conturată măiestria, iscusința și amprenta omului asupra locului său. Aici, felurite instalații tehnice care datează din perioada secolelor XVIII-XX exemplifică cele mai importante tehnici de lucru pentru prelucrarea resurselor avute: procesarea și prelucrarea lemnului, a lânii, a lutului, a pietrei, a aurului, a semințelor sau a cerealelor, și nu în ultimul rând, a fierului din zona Transilvaniei. Înființat în 1 iunie 1929, Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca este primul muzeu din țară organizat în aer liber, ca secție a Muzeului Etnografic al Ardealului.

Aici, obiectivul a fost reconstituit minuțios, sub veghea pricepută a muzeografului. Fierăria din Rimetea a fost ridicată de către meșteri vârstnici, oameni care mai lucraseră odinioară la înălțarea unor astfel de ateliere de lucru. Drept urmare, forja ilustrează cu deplină credință fierăritul țărănesc, un meșteșug semi-industrial așa cum era practicat în aceste ținuturi.

În interiorul atelierului de fierărit, o roată mare de lemn era pusă în mișcare cu ajutorul apei, iar printr-un ansamblu tehnic bine gândit, un cadru pătrat fabricat tot din lemn, prin mișcarea de rotație intra sub un ciocan masiv, îl ridica suficient de mult ca mai apoi să îl lase să cadă puternic peste nicovală, proces care decurgea în mod repetitiv. Fierul încins era astfel prelucrat și modelat în brăzdare, cuțite de plug, coase, seceri, securi, șape, fierăstraie, vase pentru gospodărie și multe obiecte vândute apoi în toată Transilvania.

Însă, pentru a ajunge la etapa în care fierul era încins, șuvoiul de apă trebuia să fie redirecționat spre o a doua roată care funcționa doar temporar. Aceasta punea în mișcare printr-un mecanism de ax cu pene, foalele care erau folosite pentru a crește temperatura în cuptor prin suflarea de aer deasupra manganului încins.

Bucata înroșită de fier era apoi mutată cu ajutorul unei prăjine-macara spre sistemul compus din ciocanul și nicovala acționate de roata principală, fiind astfel modelate obiectele din fier.

Proiectul de restaurare a monumentelor din Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca prin programul de finanțare „Timbrul Monumentelor Istorice” al Institutului Național al Patrimoniului include și obiectivul Fierăria din Rimetea, județul Alba. Dat fiind faptul că atelierul exemplifică o importantă tehnologie semi-industrială de prelucrare e fierului în zona rurală din perioada secolului al XIX-lea, intervenția asupra monumentului de patrimoniu este esențială. Prin restaurare va fi astfel asigurată păstrarea în condiții optime a atelierului și a instalațiilor prezente. Mai mult decât atât, Fierăria din Rimetea este un obiectiv relevant care subliniază ingeniozitatea utilizării forței hidraulice pentru prelucrare fierului.

Pentru conservarea obiectivului a fost necesară efectuarea lucrării de înlocuire a învelișului de pe acoperiș până la finalul lunii decembrie 2025 cu noi șindrile nehorjite cu lungimea de 55 cm, suprafața totală reabilitată fiind de 72 mp. Valoarea lucrării de înlocuire prin tehnici tradiționale a învelitorii acoperișului a fost de 28.377 lei (fără TVA), iar fondurile nerambursabile au fost alocate prin programul de finanțare „Timbrul Monumentelor Istorice” al Institutului Național al Patrimoniului.

Restaurarea acoperișului Fierăriei din Rimetea, județul Alba, vizează atât menținerea integrității fizice a obiectivului de o valoare însemnată, cât și revitalizarea monumentului etnografic ca parte dintr-o strategie amplă de educație culturală. Astfel, este promovat patrimoniul românesc, vast și diversificat, care include construcții, tradiții, obiceiuri și artefacte specifice regiunilor țării.

Bibliografie

1. Toșa, Ioan și Munteanu, Maria Simona. Parcul Etnografic Național “Romulus Vuia” (1929-2009). Editura Argonaut, 2009.

2. Muzeul Etnografic al Transilvaniei, 2025. https://www.muzeul-etnografic.ro

3. Orasul Cluj, 2025. https://orasulcluj.ro

Auto: Alexandru Szabo