Gospodăria din Berbești, Maramureș

În zona Maramureșului, în satul Berbești, a fost construită, de o familie înstărită, în 1795 o gospodărie impunătoare care îi întâmpina pe toți cei care îi treceau pragul cu o poartă grandioasă. Oamenii locului, în evul mediu, în schimbul obligaţiilor militare, primeau libertate personală şi drept la proprietate funciară.

Stâlpii de lemn, sculptați cu linii împletite și cruci înscrise în cerc, simbolizează un soi de putere și siguranţă pe care locuitorii casei le transmiteau indirect vecinilor și călătorilor. Pentru că poarta nu reprezenta doar o cale de intrare în gospodărie, ci simboliza şi statutul proprietarului care putea să acorde protecţie, în mod legal, celor care-i treceau pragul, chiar şi celor urmăriţi abuziv de către autorităţi.

Dincolo de poartă, curtea dezvăluie, în realitate, două spaţii despărțite de o altă poartă, mult mai mică. Cam aşa era în mai toate gospodăriile din zonele agro-pastorale (Maramureş, Lăpuş, Sălaj) în care se creşteau, în trecut, multe cornute mari.

Curtea familiei, animată de treburile casnice, adăpostea clădirea principală, o casă din stejar cu trei încăperi şi o prispă (şatră), cu grizi late şi cioplite care spun povești despre ierni grele și recolte bogate.

În interior, mai pot fi admirate piese țesute cu multă trudă, cele mai multe din lână. Vatra liberă, cu cuptorul de copt, ocupă mare parte din încăperea de locuit, iar laviţele late, folosite pentru dormit, au aceeaşi vechime cu casa. Şi, ca la orice familie înstărită, în casă, nu ai cum să nu observe cuierele cu ceramic aşezate la vedere, în colţul mesei.

Alături de casă, în gospodărie se află casa albinelor, stupina, fântâna și anexe gospodărești pentru cereale și atelaje. A doua curte era casa animalelor, parte din averea familiei, adăpostite în grajduri și cotețe, o şură cu două poieţi, construită în anul 1896, două fânare şi coteţele pentru porci şi păsări.