Șuba este un obiect vestimentar ale cărui funcții practice și simbolice sunt deopotrivă de importante. Pentru perioada rece, acesta asigură confort termic și protecție împotriva ploii, zăpezii sau vântului. Pe de altă parte, șuba este o piesă de port care comunică informații despre statutul social al purtătorului, oferind totodată și aspect impunător.
În Țara Hațegului, cercetările efectuate în prima jumătate a secolului trecut de către Romulus Vuia arată existența mai multor variante de haine purtate pe deasupra dintre care menționăm gluga, laibărul și șuba. Acestea erau realizate din pânză de lână groasă, țesută în patru ițe și îndesată la piuă, numită local „cioreci”. Șuba prezintă, de asemenea, mai multe variante specifice subzonelor Țării Hațegului, care diferă prin modul de ornamentare și care reflectă statutul marital și vârsta posesorilor.
Piesa prezentată provine din satul Gărdiște, numit astăzi Sarmizegetusa, fosta capitală a Daciei Romane. Croiul amplu și complex indică influențe ale vestimentației urbane; clinii laterali sunt prinși în partea superioară în pense care sporesc volumul poalelor, iar bucățile de material sunt răscroite și decupate. Decorul „șubei albe de cioareci” este realizat cu ajutorul găitanelor de lână neagră aspră, numite local „bârnași”, cusuți pe piept, la guler, la extremitatea mânecilor, la poale și clini. Din loc în loc sunt alternate motive din lână roz și marginea piesei este marcată, de asemenea, cu un șnur împletit policrom.
Denumirea materialului- cioreci-identic cu al pantalonilor realizați din acest material este indice al caracterului arhaic al cuvântului dar și al piesei, astfel de contagiuni lexicale existând și în alte zone etnografice, un exemplu în acest sens fiind termenul suman care indică atât materialul cât și haina confecționată din acesta.