Ceramica săsească din Transilvania prezintă o distincție aparte și poartă o amprentă ușor de recunoscut: albastrul de cobalt, un oxid de cobalt greu de procurat și folosit la noi, în olărit, începând cu 1720. În satele săsești mai mari din Transilvania existau unu-doi olari care lucrau pentru nevoile satului. În orașe, însă, olăritul era un meșteșug practicat sub semnul breslelor, organizații care aveau obiceiuri specifice și semne de breaslă. Cele mai importante centre de olărit săsești au fost grupate în trei zone: Brașov, Sibiu și Bistrița.
Vasul de vin pe care îl prezentăm are numărul de inventar 571 și provine din zona de sud a Transilvaniei (Sibiu-Brașov). Pe burduful vasului e inscripționat cu cobalt anul 1873. Obiectul a intrat în patrimoniul muzeului în anul 1923, prin achiziționarea colecției Leitner care cuprindea 300 de obiecte de ceramică. Este posibil ca acest vas să fi avut un rol ritual.
Din punctul de vedere al tehnicii, obiectul a fost realizat la roata olarului, a fost ars de două ori (aplicându-i-se o ardere oxidantă), angobat (i s-a aplicat un strat subțire de caolin, de culoare alb-gălbuie), smălțuit cu smalț plombifer. Decorul a fost realizat folosind cornul sau pensula și este ordonat în trei registre care sunt alternante, cuprinzând motive diverse precum laleaua, flori, frunze de salcâm sau motive geometrice de tip tablă de șah ori punct. Forma borcanului este una dublu tronconică, bombată, având un mâner aplicat ce prezintă un decor aplicat de forma funiei. Gura este divizată în două orificii de diametru diferit iar buza este răsfrântă.
