Prelucrarea fibrelor naturale de origine vegetală și animală în cadrul gospodăriei țărăneaști se făcea cu unelte relativ simple, asigurându-se satisfacerea nevoilor proprii de îmbrăcăminte și textile de interior.
Negativul pe sticlă realizat de către Romulus în anul 1913, în comuna Hățăgel, județul Hunedoara, surprinde una dintre operațiunile premergătoare țesutului: așezarea urzelii pe sulul urzitor (cel din spate) al războiului de țesut, în exterior, de către trei femei și un bărbat. Așezarea urzelii pe sul se realiza în două moduri: în exterior, când vremea era bună și în interior, direct la războiul de țesut, când vremea nu era prielnică. Învelitul urzelii în exterior presupunea ca sulul urzitor să fie așezat între două lemne fixate în pământ. Un capăt al urzelii este prins de sul, iar celălalt este întins și fixat cu diverse greutăți, în partea opusă. Pentru a ușura munca se întovărășeau mai multe persoane. Bărbatul din imagine învârte sulul cu ajutorul unui mecanism, în timp ce femeia de lângă el urmărește fixarea pe sul a urzelii, cu ajutorul vergelelor de alun. Pentru a evita încâlcirea firelor de urzeală, celelalte două femei asigură așezarea acestora în mod egal, cu ajutorul unor vergele. Bărbatul și femeile sunt îmbrăcați în port din Țara Hațegului. Bărbatul poartă căciulă rotundă dn blană neagră cu fundul lat („căița laie”); cămașă lungă până la genunchi; „laibăr” lung până la genunchi, cu mâneci răsfrânte, confecționat din pănură, ornamentat pe margini cu „bârnași” (găitane din lână, împletite); cioareci din lână; obiele și opinci cu gurgui legate cu curele pe gleznă. Pieptănătura „cu coarne” a femeilor, specifică zonei, este acoperită cu „propoadă” lungă, confecționată din pânză albă țesută în casă sau cu „cârpa” (năframă) procurată din comerț. Cămașa purtată de una dintre femei este confecționată din pânză țesută și are mâneci largi terminate cu fodori. Peste cămașă, două dintre femei poartă „laibărul” scurt, până la talie, croit din pănură, cu mâneci răsfrânte în partea de jos, decorat pe margini și la mânecă cu „bârnași”, în culori ce variau în funcție de vârstă și localitate. Femeile poartă peste cămașă sau „laibăr” un pieptar înfundat din blană de oaie, care se încheie sub braț, cu ornamentație redusă, amplasată central, tivit pe margini, în jurul gâtului și la buzunare. Peste poalele cămășii („inia”) femeile au legate „cătrința” mai scurtă, simplă sau cu vârste, în partea din față și „cătrințoiul” mai lung, în partea din spate. Femeile poartă obiele, fiind încălțate cu opinci cu gurgui legate cu curele. Clișeul, înregistrat cu titlul „Așezarea urzelii pe sul”, cu numărul de inventar 41, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.