Costumul popular bărbătesc din Țara Hațegului, mai conservator comparativ cu cel femeiesc, avea o structură simplă, dar funcțională, adaptată mediului geografic înconjurător, fiind strâns legat de nevoile practice ale vieții cotidiene. Această simplitate a fost surprinsă de către Romulus Vuia, în negativul pe sticlă realizat în 1923, în zona localității Valea Lupului, comuna Baru, județul Hunedoara. Cei doi bărbați din imagine poartă mustață și părul lung până la umeri, iar capul este acoperit cu o căciulă de blană de culoare închisă, înaltă, cu fundul lat („căiță laie”). Cămășile lungi, fără ornamente, cu mâneci largi, sunt confecționate din pânză țesută în casă („pânză de-a groasă”). Partea inferioară a corpului este acoperită cu izmene largi, confecționate din același tip de pânză țesută în casă, purtate simplu sau legate sub genunchi cu curele („trăgătoare”). În picioare sunt încălțați cu obiele și opinci cu gurgui. Peste cămăși, talie, bărbații sunt încinși cu câte o curea de piele lată, încheiată cu trei catarame mari în față, în care își țineau banii sau alte lucruri de valoare. Mărimea exagerată a acestor curele era una din trăsăturile caracteristice ale portului popular bărbătesc din Țara Hațegului, iar culoarea închisă contrastează plăcut cu fondul deschis al hainelor de pânză și de pănură. Este de remarcat croiul simplu, arhaic al hainelor de pănură purtate de bărbați pe umeri și legate la gât cu un șnur. Negativul a fost realizat lângă o construcție din bârne de lemn cioplite, îmbinate în cheutori, cu acoperiș învelit cu paie. Clișeul, înregistrat cu titlul „Țărani”, cu numărul de inventar 85, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.