Obiectul prezentat este un brâu/podoabă de brâu ce poartă denumirea populară în zona etnografică de origine de „lătițar” și făcea parte din vestimentația femeilor din Ținutul Pădurenilor (Lelese, Hunedoara). Mărgelele din care este realizat lătițarul sunt de sticlă și erau achiziționate la târgurile de țară, de regulă la cele care coincideau cu nedeile, de la negustorii ambulanți slovaci („vengheri”) sau intermediari ai acestora. După dispariția acestei forme de import și când în Banat a încetat moda brăcirelor din mărgeluțe în diferite culori brodate și aplicate pe fâșii de mătase sau catifea, pădurenii au cumpărat brăcire vechi de la bănățence, pentru a le desface și a recupera din ele materialele necesare coaserii lătițarelor. Lătițarul este confecționat din mărgele de mare finețe, de culori vii, cu găuri subțiri și forme egale, cele albe fiind perfect rotunde iar cele colorate cu fațete plane șlefuite care creează o rafinată reflexie a luminii. Mărgelele sunt înșirate pe fire de ață de cusut, rezistentă, dar subțire, să poată fi trecută prin ac și acul prin mărgele. Motivul decorativ este simplu, constând într-o înșiruire de romburi în friză din mărgele roșii al căror conținut principal este urmat de succesiuni de mărgele albastre, albe, roz, ocru și verzi, care creează un motiv geometric de mare impact vizual. Artefactul cu numărul de inventar 268 a intrat în patrimoniul muzeului în anul 1923 și are lungimea de 70 cm și lățimea de 3 cm.