Portul bărbătesc din Țara Hațegului, simplu și practic, se diferențiază de portul femeiesc prin sobrietatea decorului, armonia lui datorându-se materialelor folosite. Pânza țesută în casă din care se realizau cămășile, găitanele aplicate pe laibărele din pănură formează un ansamblu unitar, echilibrat și elegant. Negativul pe sticlă realizat de către Romulus Vuia, în anul 1922, în localitatea Clopotiva, comuna Râu de Mori, județul Hunedoara, înfățișează un bărbat îmbrăcat în port popular. Bărbatul poartă o cămașă lungă, din pânză țesută în casă, având un guler îngust și mâneci largi ce pornesc de la umăr, strânse în partea de jos în crețuri prinse în fagure, terminându-se cu o manșetă îngustă („pumnaș”), decorată cu motive geometrice cusute. Decorul sobru, realizat cu motive geometrice, brodate, apare și la guler și la gura cămășii, despicată până la mijlocul pieptului și legată în față cu un șnur bicolor, răsucit („baieră”). La brâu bărbatul este încins cu un chimir din piele, cu buzunare, care se închide cu două catarame din alamă. Chimirul este decorat cu capse, observându-se și un lanț metalic. Peste cămașă bărbatul poartă o vestă din pănură, țesută în casă, de culoare închisă, cu gulerul răsfrânt, realizat din material industrial, de culoare închisă, decorat cu valuri cusute cu mașina de cusut. Piesa este tivită cu același tip de material industrial și ornamentată cu găitane („bârnași”). Clișeul, înregistrat cu titlul „Țăran”, cu numărul de inventar 224, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.