Negativul pe sticlă a fost realizat de către profesorul Romulus Vuia în anul 1923, în localitatea Veredin, comuna Luncavița, județul Caraș-Severin, Banatul de Munte.
În prim plan se distinge o femeie, îmbrăcată în haine obișnuite, de lucru: batic de culoare închisă; cămașă din pânză țesută în casă, cu mâneci largi, încrețite peste cot și terminate cu fodori mari, care au un decor geometric în partea inferioară; poale albe, din pânză țesută în casă, cu câte doi clini laterali, având în partea de jos un decor floral-geometrizat, de culoare închisă; pieptar simplu înfundat, cu buzunar lateral, de culoare închisă; în partea din spate, peste poalele albe, se observă un fragment de piesă de port, de culoare închisă; brâu lat, țesut, în vergi policrome, dispuse vertical.
În spate femeia poartă un copil, în leagăn prins de umeri cu baiere împletite în alb și negru. Leagănul este acoperit cu o țesătură groasă, probabil din lână, terminată cu ciucuri înnodați. Sub mâna stângă, femeia poartă o furcă, unealtă nelipsită femeilor, confecționată din lemn, având la capăt legat un caier de lână, din care toarce firul, cu ajutorul fusului din lemn, în timpul mersului. Femeia a fost surprinsă în timp ce mergea, pe o uliță, în plan secund distingându-se case, de formă rectangulară, paralele, construite perpendicular cu drumul, respectându-se un anumit aliniament. Casele vopsite în alb au curte închisă, cu porți mari de lemn, cu acoperișuri în două ape, acoperite cu țiglă, iar intrarea în casă se face din stradă, printr-un portic boltit. Pe frontonul casei se remarcă ferăstruicile de aerisire ale podului și beciului, încadrate cu reliefuri din tencuială, precum și ferestrele cu obloane din lemn.
Negativul, înregistrat cu titlul „Nevastă purtând copilul pe spate”, cu nr. de inventar 71, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.