Toamna este perioada în care se recoltează și porumbul, un aliment hrănitor, intrat în alimentația tradițională abia în secolul al XVIII-lea. Deși pretențios la condițiile climatice, iar cultivarea lui necesită mai multe munci periodice de întreținere, porumbul s-a extins în detrimentul altor cereale, adaptându-se chiar și în zonele mai înalte, fiind cultivat pe pante însorite. După recoltare, porumbul era transportat acasă, depozitat de regulă în șură, unde avea loc și desfăcatul știuleților. După ce știuleții se uscau urma îmblătitul acestora, operație prin care se separau boabele de cocean. Pentru această activitate erau utilizate unelte diverse: răzuitoare de mână, din metal; maiuri din lemn; scaune de frecat; coșuri de îmblătit etc. Coșul de îmblătit porumbul a fost întrebuințat și în Țara Hațegului, după cum se poate observa în imaginea realizată de către Romulus Vuia, în curtea unei gospodării din localitatea Federi (Feger), comuna Pui, județul Hunedoara. Bărbatul, îmbrăcat în port popular de lucru specific, poartă pe cap o pălărie de fetru, de culoare închisă, cu calotă rotundă și margini late, împodobită cu o bandă din mărgele policrome. Cămașa lungă, din pânză de casă, cu mâneci largi terminate cu manșete („pumnași”), are un guler drept și îngust, ca o bentiță. Decorul geometric este dispus la guler, la gura cămășii (amplasată central) și la manșete. Foile cămășii sunt încheiate cu cheițe de culoare albă, încadrate cu fire colorate, în zona umerilor și de-a lungul mânecii. La brâu, bărbatul este încins cu o curea. Pânza de casă este folosită și la confecționarea izmenelor largi, simple, fără decor. În picioare poartă obiele din pănură și opinci cu gurgui, legate pe picior cu curele. Bărbatul din imagine bate porumbul cu un pilug din lemn (băț lung, rotund și gros), cioplit în partea superioară, într-un coș cu pereții din nuiele împletite și fundul din lemn, găurit, pentru a lăsa să cadă boabele. Coșul cu trei picioare este așezat peste o țesătură din lână care avea rolul de a colecta boabele de porumb. Țesătura de formă dreptunghiulară, cu decor pe trei părți și ciucuri la un capăt, pare a fi o piesă textilă uzată, probabil glugă („cășulă”), desfăcută. Negativul, înregistrat cu titlul „Coș pentru curățat porumbul”, cu numărul de inventar 8, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.