Negativul pe sticlă a fost realizat de către Romulus Vuia, în 1923, în județul Hunedoara și prezintă imaginea unei familii de țărani, îmbrăcată în port popular specific Văii Jiului, stând pe o laviță din lemn. Băiatul are părul retezat, acoperit cu o pălărie din fetru de culoare închisă, cu marginile lăsate în jos și împodobită cu flori. Cămașa lungă cu „barburi” (clini intercalați la mijlocul pieptului și al spatelui), îmbrăcată de băiat este confecționată din pânză albă, are mânecile foarte largi și este purtată peste pantalonii albi, cu dungi verticale. Cămașa are guler îngust, încheiat cu cheutori, decorat cu motive geometrice. Gura tivită este poziționată central, coborând până deasupra motivului geometric de pe piept, dispus în formă de cruce. Băiatul este incins peste cămașă cu un chimir din piele („brâu”), element care se regăsește și în portul bărbatului. Bărbatul cu mustața lungă, răsucită poartă pe cap o căciula din blană de culoare închisă, cu un croi special, având partea superioară mai lată decât partea inferioară. Cămașa bărbatului este confecționată din pânză, țesută cu dungi orizontale („țesătură învărgată”), având mânecile foarte largi. Peste cămașă bărbatul are un pieptar înfundat, din blană albă, cu aplicații de meșină, la gât, la răscroiala mânecilor, pe buzunare și pe margine. Gura pieptarului este scurtă, plasată central, decorată cu aplicații de meșină, încheiată cu nasturi, cu un decor floral sub deschizătură. În partea inferioară a pieptarului sunt aplicate două buzunare, decorate cu aplicații de meșină și cusături fine, așezate simetric, având o valoare deosebită datorită datării: „1869”, cusut pe cele două buzunare.
Femeile, de vârste diferite, cu părul împletit în șuvițe purtate pe partea dreaptă (fata) sau pieptănat cu cărare pe mijloc (femeia), au capul acoperit cu un batic negru cu flori imprimate, legat la spate și, respectiv, cu un tindeu /ștergar alb, lung („propoadă”), din pânză țesută în casă cu vârste orizontale, având capătul expus privirii decorat cu motive floral-geometrizate și dantelă în colțuri. Cămașa purtată de femeie, confecționată din pânză de casă, are mânecile largi ce pornesc din gulerul îngust și se termină cu un fodor mare, obținut cu ajutorul brățării aplicată pe crețuri. Decorul cămășii alcătuit din motive geometrice și floral-geometrizate prezintă cusături fine la guler sub forma unei bentițe, la brățara de sub guler cusută pe crețuri, la gura cămășii, peste umăr (”umerița”), de-a lungul mânecii și pe marginea fodorilor, care se termină cu dantelă industrială. Portul femeii este completat cu un pieptar despicat în față, din blană albă, cu decor realizat din aplicații de meșină, broderie fină și nasturi, și cu o catrință neagră din două foi, fără ornamente. Cămașa fetei este mai simplă, are decorul amplasat doar pe gulerul îngust (motive geometrice), din care pornesc mânecile largi terminate cu fodori mari. La gât fata poartă un lătițar din mărgele țesut în motive geometrice, o salbă din monede și flori naturale care se regăsesc și pe laibărul scurt, de culoare închisă, brodat cu motive florale. Peste poale fata poartă o catrință neagră cu câteva alesături în partea inferioară.
Clișeul, înregistrat cu titlul „Țărani”, cu nr. de inventar 57, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.