Negativul pe sticlă a fost realizat de către Romulus Vuia, în 1923, în județul Hunedoara și prezintă imaginea unei femei în vârstă, îmbrăcată în port popular specific subzonei estice a Țării Hațegului. Părul este împletit în „sucituri” - codițe șubțiri, lăsate în jos spre tâmple, de-o parte și de alta a capului, coborând pe după urechi. Femeia are înfășurat în jurul capului, pe sub bărbie, o cârpă albă, lungă, având la unul din capete dantelă procurată din comerț. Cămașa albă, din pânză țesută în casă, are mâneci largi ce pornesc din guler, cu decor dispus pe umăr, foile mânecii fiind încheiate cu cusături fine („cheițe”). Peste cămașă femeia poartă un pieptar înfundat, din blană de culoare albă, la margini tivit cu meșină, cu un decor compact, brodat, amplasat central, pe piept, cu motive floral-geometrizate. În partea dreaptă a piesei se distinge, parțial, clapa decorată a unui buzunar.
Clișeul, înregistrat cu titlul „Țărancă”, cu nr. de inventar 298, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.