Pristolnicul, cunoscut sub mai multe denumiri – prescurar, prescurnicer, pistornic, pecetar - este un obiect de cult, de obicei din lemn (poate fi și din piatră sau din lut) folosit la amprentarea prescurilor.
Pristolnicul, obiect de mici dimensiuni, lucrat manual, cioplit de cele mai multe ori în formă de cruce (simplă sau cu stilizări diferite), are o bază patrulateră pe care sunt inscripționate slovele sacre IC XC NI KA - cu semnificația „Iisus Hristos Biruitorul” sau „Iisus Hristos învinge” - care sunt imprimate pe prescură.
Prescura este o pâine mică, rotundă, făcută din aluat dospit, plămădită din făină albă de grâu curat. Alături de vin și apă, această pâine liturgică este materia principală din care se pregătește Sfânta Împărtășanie.
Pregătirea și coacerea pâinilor, dar și folosirea pristolnicelor erau atribuite doar unor femei bătrâne din sat și maicilor din mănăstiri.
Confecționate de meșteri sau în gospodărie, pristolnicele arată, prin formă și decor, atât preocuparea pentru frumos, cât și îndemânarea celor care le realizau.
Artefactul prezentat este constituit dintr-un corp înalt, cu limitele orizontale (sus-jos) de aproximativ aceeași deschidere cu baza, cu laturile verticale alungite și concave, intersectat în zona centrală de o suprafață dreptunghiulară cu adânciri spre capete; la partea inferioară obiectul are formă de trunchi de piramidă cu muchiile ușor arcuite. Succesiunea de forme desfășurate pe verticală creează suprafețe succesive simetrice pe care sunt încrustate literele-simbol „IC XC NI KA”.
Pristolnicul cu numărul de inventar 376 are înălțimea de 14,5 cm, lățimea de 3,5 cm, provine din localitatea Uricani, județul Hunedoara și a intrat în patrimoniul Muzeului Etnografic al Transilvaniei în anul 1923.