Dintre momentele importante care marchează viața omului, cele legate de moarte au păstrat în societatea tradițională credințe și practici străvechi, precreștine, completate de altele mai noi, impuse de biserică. Moartea era percepută ca o trecere către lumea cealaltă, iar această trecere era însoțită de o serie de ritualuri, cum este și ritualul bradului.
În unele satele din Tara Hațegului, ritualul bradului este încă o parte importantă a obiceiurilor funerare, care însoțesc înmormântarea tinerilor.
De exemplu, în comuna Baru, dacă decedatul era o persoană tânără, un număr impar de feciori (între 7-11) aduceau din pădure cel mai frumos brad, care era apoi curățat de cetină și împodobit, ulterior fiind așezat la mormânt, alături de cruce, amintindu-se astfel că cel decedat a murit înainte de vreme (Ioachim Lazăr, Ion-Pilu Tămaș, Monografia comunei Baru Mare. Ed. Emia, Deva, 2003).
Un element constant al acestei practici rituale îl reprezintă „Cântecul Bradului”, interpretat de femei și fete.
Negativul pe sticlă cu numărul 14 surprinde patru astfel de brazi (suliță), așezați alături de obișnuitele semne de mormânt în cimitir.
În plan secund apare o biserică din piatră, cu plan dreptunghiular, acoperită cu tablă, clopotniță de factură barocă, având o cruce în vârf. Clădirea este împrejmuită cu un gard din lemn.
Clișeul, înregistrat cu titlul „Cimitir”, a fost realizat de Romulus Vuia, în 1923, în localitatea Hățăgel, comuna Densuș, județul Hunedoara, Țara Hațegului.
Este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.