Înregistrat cu numărul 379 în colecțiile Muzeului Etnografic al Transilvaniei, brâul de mărgele din Uricani prezentat este o podoabă purtată de femeile din zona Văii Jiului, specifică perioadei de cumpănă între secolul al XIX-lea și al XX-lea. Denumirea locală este „lătițar” și este confecționat din mărgele de sticlă procurate de obicei de la târgurile de țară care coincideau cu nedeile, de la negustori ambulanți slovaci numiți și „vengheri”. Astfel de podoabe erau purtate mai ales de urmașii iobagilor și sunt asemănătoare cu varianta întâlnită la piesele mai vechi, alese sau brodate. Motivele decorului sunt de obicei geometrice sau florale și sunt realizate prin înșiruire pe ață, mărgelele având dimensiuni foarte mici, care permit realizarea unui decor rafinat, amplificat de coloristica bogată. Ornamentica obiectului acestei săptămâni are în prim plan o succesiune de romburi albe umplute cu mărgeluțe roz, roșii, verzi, galbene portocalii, pe fond albastru, fixate pe un brâu țesut din bumbac. Către una dintre extemități este atașat un fragment de lătițar dreptunghiular, decorat cu motive florale policrome și care la capătul inferior este terminat cu 11 franjuri din mărgele înșirate pe câte un fir de ață. Prinderea piesei în jurul brâului se realiza cu ajutorul unui șnur care prezintă la ambele capete cănaci (ciucuri) din mărgele și lânică. Aspectul lătițarului arată o înrudire stilistică cu „balțurile” din Ținutul Pădurenilor, care aveau, de asemenea, atașate în lateral, un „chici” dreptunghiular, dar ornamentat în acest caz cu zale turnate din cositor, cheițe și inele din alamă.