În satele de pe tot cuprinsul țării se află un număr foarte mare de cruci şi troiţe, iar acest fapt indică vechea lor istorie pe teritoriul României și dovedește cinstirea pe care țăranii au acordat-o mereu principalului semn creştin, crucea. Troițele sunt de regulă amplasate la răscruce de drumuri, la hotare, în câmpul de culturi, lângă fântâni.

Crucea de lângă drum (troița de răspântie) are un puternic mesaj creștin, adresat localnicilor sau drumeților, amintindu-le, atunci când aceștia se află la răscruce de drumuri, invocarea prezenței divine spre a le călăuzi și veghea pașii.

Troițele erau realizate de meșteri care trebuiau să aibă, pe lângă știința prelucrării lemnului și a ornamentării lui, și o ținută morală deosebită, bărbații cunoscuți cu diferite vicii nefiind considerați demni de a fi meșteri „cruceri”.

Artefactul prezentat este confecționat din lemn de esență tare (stejar), este decorat pe ambele fețe și realizat din elemente lucrate separat și asamblate cu cuie de lemn și de fier.

Motivul cercului, al rozetei înscrise în cerc, al frânghiei răsucite, zigzagul, X-urile, romburile sunt elemente decorative întâlnite pe majoritatea troițelor din părțile Hunedoarei, numite în această zonă „rugi”. Obiectul din imagine, decorat pe întreaga suprafață, prezintă toate motivele decorative menționate. Bogăția decorului și proporțiile alese au ca rezultat un obiect sculptural foarte rafinat.

„Crucea de lângă drum”, cu numărul de inventar 195, are înălțimea de 2,37 m și lățimea de 1,12 m; provine din Poienița Voinii (județul Hunedoara) și a intrat în patrimioniul M.E.T. în anul 1923. Crucea este expusă în cadrul Secției Pavilionare, în expoziția de bază.