Cultivarea plantelor, activitate economică de bază, alături de creșterea animalelor, a fost orientată prioritar în Transilvania, până la începutul secolului al XX-lea, spre asigurarea subzistenței familiale, ceea ce a dus la conservarea până târziu a unor unelte și tehnici arhaice, tradiționale.

Tipurile funcționale de unelte agricole erau destinate cultivării pământului; întreținerii culturilor; recoltării și selecționării produselor.

Cârligul pentru adunat spice face parte din categoria uneltelor folosite la recoltarea păioaselor, la seceriș.

Recoltarea cu secera a fost practicată mai mult de femei, care tăiau mănunchiuri de spice, din care se formau snopii. În urma femeilor care secerau, veneau bărbații, care legau snopii pe care îi adunau apoi la un loc și făceau claie. După primul război mondial s-a generalizat secerișul cerealelor cu coasa.

Mărimea suprafeței de secerat determina numărul de secerători. O suprafață de recoltat mai mică putea fi secerată de membrii familiei, dar pentru recoltarea lanurilor întinse de holdă se organizau clăci. La terminarea secerișului se făcea cununa de grâu, acesta fiind un rit agrar de veche și frumoasă tradiție, prezent în toată Transilvania.

Cârligul pentru adunat spice, având nr. inv. 879, are lungimea de 86 cm,  lățimea de 40 cm, provine din zona etnografică Țara Hațegului, a intrat în patrimoniul M.E.T. în anul 1923 și face parte din expoziția de bază a Muzeului Etnografic al Transilvaniei.