Baru Mare din județul Hunedoara a fost centrul principal al producției vaselor de uz gospodăresc pentru Țara Hațegului și Valea Jiului. Vasele produse aici și în localitățile din jur (Baru Mic, Livadia de Câmp, Livadia de Coastă) erau cunoscute sub numele de „oale de Bar”, datorită faptului că lutul folosit provenea din Baru Mare, fiind de o calitate foarte bună. Caracteristica principală a ceramicii de Bar o reprezintă pereții subțiri ai vaselor. Perioada de înflorire a olăritului din această zonă a fost secolul XIX. Vasele produse în aceste centre, rezistente în timp și la temperaturi foarte mari, erau de uz gospodăresc, nesmălțuite sau numai parțial smălțuite (la gură și în interior). De obicei, atelierul olarului se găsea în camera de locuit, iar în curte era cuptorul de ars oale. Cuptoarele aveau dimensiuni diferite, în funcție de volumul de producție al fiecărui olar. Aceste cuptoare, ca și cel din imaginea realizată de către Romulus Vuia, în 1923, în curtea unui olar din localitatea Baru Mare, aveau o formă tronconică. Cuptorul este așezat lângă o construcție cu pereții din lemn, acoperiș în patru ape cu învelitoare de șindrilă. Pereții cuptorului sunt construiți din cărămidă sau piatră, cu lipitură de pământ. În partea de jos se observă una din gurile de foc, prin care se aprindea focul. Pentru ardere se foloseau lemne de fag. Peretele zidit este întrerupt în lateral de o deschizătură folosită pentru așezarea cu ușurință a vaselor în interiorul cuptorului. După ce cuptorul era umplut cu vase, această deschizătură era zidită. În fața cuptorului este un olar pregătind vasele uscate pentru ardere, îmbrăcat în haine de lucru, confecționate din pânză țesută în casă: cămașă lungă, cu mâneci largi, ridicate deasupra cotului și izmene largi. Datorită exigenței meșterilor din Baru Mare, prima ardere a vaselor nesmălțuite dura 7-8 ore, la o temperatură de 900 grade, iar a doua ardere a vaselor smălțuite dura încă 7 ore. În imagine se disting două tipuri de vase care s-au produs în centrul de la Baru Mare: „oala cu brâu”, ovoidală, pântecoasă, de dimensiuni mari, ce are amplasat sub gura rotundă un brâu alveolat și două torți late și scurte, poziționate față în față. Al doilea tip de vas caracteristic acestui centru este oala de gătit, de dimensiuni diferite, cu două torți așezate alăturat, de aceeași parte a gurii (numită „ulcoanie”). În lateral se află o femeie și trei copii, doi băieți și o fetiță, de vârste diferite, probabil familia olarului. Clișeul, înregistrat cu titlul „Olar”, cu numărul de inventar 20, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.