Pieptănătura „cu coarne” a femeilor din Țara Hațegului a constituit un element de diferențiere socială în portul popular femeiesc, conferindu-i totodată și o notă aparte. Tânăra femeie căsătorită din imaginea realizată de către Romulus Vuia, în anul 1912, în localitatea Răchitova, județul Hunedoara, văzută din profil, are părul pieptănat cu cărare pe mijloc. De fiecare parte a capului părul este răsucit în 6 șuvițe subțiri („sucituri”), care sunt lăsate în jos spre tâmple, trecute pe sub urechi, fiind apoi urcate spre creștetul capului unde sunt strânse într-un coc mic („ciși”). Cocul este apoi fixat cu ajutorul unui suport („conci”) făcut din lemn sau din sârmă, având o formă lunguiață cu două coarne la capete. Pe conci este prinsă „ceapsa” (un fel de bonetă), confecționată din pânză țesută în casă, având o formă trapezoidală și fiind decorată la bază cu un registru compact de cusături cu motive geometrice. În urechi tânăra femeie poartă cercei, iar în jurul gâtului are două zgărdane, confecționate din mărgele mărunte de culori diferite și un șirag lung de mărgele mai mari. Câmașa („inia”) purtată de femeie are mâneci largi ce pornesc din guler, decorată cu motive amplasate orizontal în partea superioară a mânecii, formând o bandă îngustă („pui păstă umere”). Cămașa este îmbogățită în jurul gâtului cu un volănaș, de influență urbană. Peste cămașă femeia poartă un pieptar înfundat, confecționat din blană de oaie, încheiat sub braț, tivit pe margini, având brodate pe piept motive florale multicolore, dispuse central. În jurul gurii, în față, pieptarul are aplicat un decor croșetat din mătase de culoare închisă. Clișeul înregistrat cu titlul „Țărancă”, cu numărul de inventar 82, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.