Pe lângă portul tradițional spectaculos din Țara Hațegului prezent în fotografia selectată din colecția Muzeului Etnografic al Transilvaniei, imaginea se remarcă, mai cu seamă, prin expresivitatea chipului suprins de Romulus Vuia la începutul secolului trecut, străbătut de semnele vremii și ale vieții. Privirea te pătrunde, iar zâmbetul vag schițat îți dă impresia că în spatele măștii se deschid nenumărate povești și profunzimi. Mâinile care țin cu delicatețe buchetul de flori te duc cu gândul la faptul că au lucrat poate chiar ele cămașa și alte piese vestimentare și, în același timp, s-au îndeletinicit și cu muncile grele specifice traiului tradițional.
Femeia din imagine poartă o cămașă cu croi drept decorată cu motive fitomorfe la extremitatea fodorilor prinși cu o încrețitură cusută pe cutulițe, peste cot și la gura cămășii. Bucățile de pânză de bumbac sunt încheiate cu cheițe fine, realizate cu acul. Pieptarul din piele de miel este brodat cu motive florale, fiind specific unui areal extins, putând fi întâlnit în diferite zone din Țara Hațegului până în zona Sebeșului. Pe cap se distinge o găteală amplă, cu cârpa de pânză albă și cipcă la margine, legată după una dintre variantele specifice părții de sud a Transilvaniei. Aceasta se petrece pe sub bărbie, o extremitate fiind lăsată pe spate, iar cealaltă este prinsă la ureche, capătul fiind rotunjit ca o floare.
Clișeul înregistrat cu titlul „Țărancă”, cu numărul de inventar 147, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.