Jocul cu păpuși este una dintre practicile culturale dispărute azi din cultura folclorică țărănească, fapt care subliniază importanța fotografiei cu nr. 212 din arhiva MET, fotografie făcută de Romulus Vuia în anul 1914 în localitatea Ciopeia, com. Sântămărie-Orlea, județul Hunedoara, zona etnografică a Tării Hațegului.

În spațiul cultural românesc, această formă a teatrului popular a fost prezentă  în târguri și orașe precum și în satele din jurul lor, pătrunzând dinspre vestul Europei prin intemediul culturii germanofone și a celei sârbești și dinspre nord, dinspre spațiul cultural polonez și ucrainean, jocul cu păpuși fiind atestat în aceste regiuni slave încă din secolul al XVI-lea.

Ca și alte forme ale teatrului cu tematică religioasă (Irozii/Viflaimul), create de clericii bizantini sau cei catolici, și această formă s-a folclorizat în spațiul culturilor țărănești europene. În spațiul transilvănean, cel puțin, jocul cu păpuși a fost practicat în special de către copii mai mari și, așa cum atestă și denumirea fotografiei dată de R. Vuia, în strânsă legătură cu sceneta cu tematică religioasă a Viflaimului (scenetă prezentă încă astăzi în unele dintre satele transilvănene).

Așa cum se poate observa și în imaginea de arhivă alăturată,  cei  doi copii mai mari, țărani români, poartă cu  ei, o lădiță care simbolizează prin decorul ei (turle și cruci, imagini ale religiei creștine) un loc sacru, cutia nefiind altceva decât o ,,scenă” în care, cel mai probabil cele două personaje (posibil trei) care se pot desluși în interiorul ,,scenei” sunt jucate pe un subiect religios (posibil legat de scena biblică a Nașterii Domnului Isus Hristos).

Pe lângă portul țărănesc caracteristic tinerilor din zona Țării Hațegului la începutul secolului al XX-lea, fotografia mai pune în evidență și locul în care o asemenea practică avea loc, interiorul unei case, cel mai probabil al unei familii mai înstărite (așa cum ne poate sugera mărimea ușii, prezența podelelor din lemn și alte elemente).