Din cauza ritmului de viață impus de desfășurarea muncilor agricole, în lumea tradițională rurală, adeseori se întâmpla ca tinerele mame să fie nevoite să își poarte cu ele pruncii la câmp. Pentru aceasta, aveau nevoie de leagăne ușoare dar trainice, cu care  transportul sugarului să fie facil dar sigur și confortabil în același timp. Acestor necesități le răspunde și leagănul confecționat din lemn care putea fi agățat de grindă sau putea fi purtat pe spate, în afara locuinței cu ajutorul celor două barete împletite din fibre textile colorate. Fundul subțire de lemn, veșca din scoarță de copac ce urmează conturul fundului și cele două  margini încrestate de scoarță, care împodobesc și consolidează partea inferioară și superioară a leagănului sunt asamblate prin coasere cu un șnur răsucit de coajă de copac.

Piesa cu numărul 989 a fost achiziționată de către Romulus Vuia, în anul 1923, din localitatea Cornereva, județul Caraș-Severin.