Imaginea aleasă din fototeca Muzeului Etnografic al Transilvaniei surprinde o femei în vârstă, sprijinindu-se de stâlpul porții. Aceasta este așezată în semiprofil, într-o poziție relaxată, naturală, privirea ei trimițându-ne cu gândul la o espectativă resemnată. Planul secund al clișeului dezvăluie vag câteva detalii fragmentare de arhitectură tradițională. Privitorul este însă cucerit imediat de eleganța reținută a vestimentației, un port tradițional de tip vechi din localitatea Mehadia, județul Caraș-Severin, Banatul de Munte. Acesta este format din cămașă cu guler scund, cu mânecile care pornesc din guler și se termină cu fodori de dimensiuni mari, mărginiți de dantelă și broderie cu găurele. Peste cămașă se observă o vestă tivită cu blană neagră lată, dublată cu broderie din mărgele de culoare închisă. La mijloc femeia este încinsă cu un brâu lat, ornat cu dungi policrome longitudinale. Peste poalele albe, ansamblul vestimentar este completat de oprege cu franjuri care coboară până aproape de nivelul opincilor, purtate atât în față cât și în spate, partea superioară, numită „petec” al acestora fiind decorat cu alesături policrome și cu fir metalic. Găteala capului este alcătuită dintr-o ceapsă prinsă cu o baretă peste frunte și îmbogățită cu un adaos din lână împletită pentru a spori efectul somptuos, așezată peste părul pieptănat cu cărare pe mijloc. Clișeul realizat de către Romulus Vuia, în 1923, în localitatea Mehadia, județul Caraș-Severin, Banat este înregistrat cu titlul „Port vechi”, cu numărul de inventar 366, fiind realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.