Din seria artefactelor selectate cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înființarea Muzeului Etnografic al Transilvaniei, vă prezentăm un canceu intrat în colecția de ceramică în anul 1923 cu ocazia primelor campanii de cercetare inițiate de către întemeietorul instituției, etnologul Romulus Vuia. Este un canceu produs în cunoscutul și apreciatul centru ceramic Zalău, ușor de recunoscut, în primul rând după cromatica folosită.
Olăritul era un meșteșug important pentru locuitorii din satele din apropierea Meseșului și din văile de la poalele munților, dar și un produs deosebit al breslașilor zălăuani.Ceramica de Zalău a fost foarte apreciată pe piața vremii datorită eleganței și distincției sale, dar și a durabilității sale. Eleganța liniei definitorii a ceramicii zălăuane a fost remarcată de mulți cercetători ai culturii românești, etnografi și istorici. Valer Butură remarca, atent, că, de cele mai multe ori, canceele, cu forme comune, sunt decorate cu motive vegetale, în cromatica lor dominând albastrul, fapt ce poate fi cu ușurință observat și la canceul cu numărul de inventar 853. Vasul, cu o formă zveltă, este de formă bitronconică, cu toartă aplicată lateral, fiind angobat cu alb pe partea exterioară.Tehnica folosită pentru decorare a fost pictarea cu cornul. Decorul amplasat într-un singur registru conține motive fitomorfe și geometrice. Două benzi orizontale sunt trasate la baza și la gura vasului, la extremitățile decorului. Obiectul poate fi datat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Canceul, cu o înălțime de 21,5 cm a fost folosit cel mai probabil pentru decorarea interiorului țărănesc.
Cromatica folosită: albastru, maro, verde, negru, portocaliu.