În satul tradițional ardelean, cetele de feciori, copiii și mascații transmiteau comunității urările de bine pentru anul ce urma, fiecare grup având un rol distinct. Începutul colindatului, din ajunul Crăciunului, le revenea copiilor, care urau belșug din casă în casă, primind în schimb nuci, mere, colaci. Biserica a intervenit asupra acestui aspect arhaic, introducând în colindat obiceiul mersului cu Steaua, Viflaimul și Irozii. Micile scenete de teatru popular, prezentate de copii și tineri mascați, surprind diferite momente ale misterului nașterii Mântuitorului Iisus Hristos: familia sfântă, vizita păstorilor, confruntarea dintre Irod și cei trei magi apărători ai pruncului Hristos.

Cuvântul ”Viflaim” denumește, deopotrivă, locul nașterii Mântuitorului, orașul Betleem, drama populară jucată în ajunul Crăciunului și artefactul-recuzită, de forma unei biserici stilizate, utilizat în cadrul obiceiului.

Viflaimul cu numărul de inventar 2239 a fost achiziționat din satul Căpâlnaș (județul Arad). Imitând forma unei clădiri cu trei turnuri, terminate în cruci, scheletul piesei este realizat din lemn, îmbrăcat ulterior cu hârtie colorată. Corpul cuboid al piesei are o parte deschisă în față, împărțită în două compartimente, pe această ”scenă” sunt așezate cele șase păpuși confecționate din lemn și material textil (pânză de casă brodată și materiale industriale). Pe pereții din spate sunt decupate ferestre, iar într-unul dintre compartimente apare lipită și o imagine tipărită, cu tema Nașterii Mântuitorului.