Scaunul de copil aflat în expoziția permanentă a Muzeului Etnografic al Transilvaniei a fost achiziționat din satul Ieud, Maramureș, în anul 1955. Farmecul piesei constă în faptul că partea superioară a acesteia este monoxilă, adică realizată dintr-o singură bucată de lemn, solidă, cu formă elipsoidală, picioarele fiind atașate după metoda clasică, în patru orificii. Piesa de mobilier are un orificiu cu diametru de 20 de centimetri plasat în mijloc și o înălțime de 38 de centimetri. Copilul, așezat acolo cu picioarele atingând pământul, putea fi lăsat în condiții de siguranță. Tot în partea superioară se remarcă o scobitură care avea rolul de farfurie, acolo punându-i-se copilului mâncarea. Pentru că se adresa în general copiilor care nu umblau încă, acest obiect era extrem de util în gospodăria tradițională: copilul pus în scaun era în condiții de siguranță, i se asigura divertisment iar mamei răgaz să se ocupe de treburi gospodărești.