Șura și piua de ulei din Herepia – proiect restaurare INP

În trecut, obținerea uleiurilor din semințe de in, cânepă, bostan sau floarea soarelui era necesară pentru a asigura alimentația tradițională a românului ortodox. Cu peste 200 de zile de post pe an, uleiul era des folosit la pregătirea mâncărurilor în gospodăriile tradiționale.

Procesul de obținere presupunea în primul rând decorticarea semințelor, iar apoi cernerea lor, măcinarea, uscarea și presarea, în final, pentru a scurge uleiul.

Decorticarea – separarea învelișului de miez – se făcea mecanic cu pive acționate manual, pentru cantități mici, iar în cazul cantităților semnificativ mai mari erau folosite pive cu ciocane acționate hidraulic, ori cu roți de piatră puse în mișcare fie manual, fie trase de cai. După această etapă, semințele zdrobite erau cernute printr-un ciur pentru a le fi îndepărtate cojile, iar apoi, prin amestecarea cu puțină apă, se obținea o cocă.

Procesul își urma cursul prin așezarea pastei pe plita unui cuptor bine încins pentru a fi rumenită, iar mai apoi era presată într-un sac de lână. În funcție de construcția instalației, separarea uleiului de șrot (partea solidă) se făcea cu ajutorul teascurilor sau a preselor.

În Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, care este primul muzeu din țară organizat în aer liber (înființat la 1 iunie 1929), Șura și piua de ulei din Herepia este reconstruită în primul sector specific instalațiilor și atelierelor țărănești.

Piua de ulei cu roată trasă de cai a fost construită la finalul secolului al XIX-lea în localitatea Mintia din județul Hunedoara. De aici a fost transferată în anul 1979 în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” împreună cu șura ridicată în 1901 în Herepia, un sat învecinat.

Instalația prin care sunt măcinate semințele oleaginoase (în special cele de dovleac) este amplasată în șură precum a fost in situ. Pot fi observate valăul circular confecționat din zece segmente de lemn de stejar, puternic legate între ele de un inel metalic. În mijloc, un stâlp susține ruzile, cele două axe orizontale la capătul cărora se află roțile de piatră și legăturile cu ștreangurile celor doi cai care le trăgeau. Roțile de piatră, prin mișcarea lor circulară în valău, zdrobeau semințele care erau apoi cernute de învelișul lor. Iar mai apoi, în grajdul alăturat șurii, coca obținută prin amestecarea semințelor măcinate cu apă era prăjită pe plita cuptorului fierbinte. În final, cu ajutorul presei cu șurub amplasată în aceeași încăpere, uleiul era separat de partea solidă.

Restaurarea monumentului etnografic Șura și piua de ulei din Herepia, județul Hunedoara din cadrul Parcului Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca este esențială și necesară pentru a conserva tradiția obținerii uleiului din semințe.

Muzeul Etnografic al Transilvaniei este beneficiarul unei finanțări nerambursabile în valoare de peste 2 milioane de lei (2.051.459 de lei), prin programul de finanțare „Timbrul Monumentelor Istorice” al Institutului Național al Patrimoniului.

În vederea conservării obiectivului și pentru a preveni degradarea instalației de procesare a semințelor, a fost necesară intervenția asupra acoperișului șurii prin refacerea învelitorii cu șindrilă nehorjită cu lungimea de 50 cm, lucrări care au fost finalizate la sfârșitul lunii decembrie în 2025. Șindrila a fost confecționată și montată prin tehnici tradiționale pe o suprafață de 210 mp de către SC Eric Impex SRL, din Săliștea de Sus, județul Maramureș, a căror experiență de lucru este transmisă din tată în fiu de peste 49 de ani. Valoarea totală a lucrării de restaurare pentru Șura și piua de ulei din Herepia este de 116.723 lei (fără TVA), fondurile nerambursabile fiind alocate prin programul de finanțare.