Șura și piua de ulei din Herepia – proiect restaurare INP

În trecut, obținerea uleiurilor din semințe de in, cânepă, bostan sau floarea soarelui era de o stringentă necesitate pentru a asigura alimentația tradițională a românului ortodox. Cu peste 200 de zile de post pe an, uleiul era socotit printre cele de neapărată trebuință la gătirea bucatelor în gospodăriile de odinioară.

Procesul de obținere presupunea, în primul rând decorticarea semințelor, iar apoi cernerea lor, măcinarea, uscarea și presarea, în final, pentru a scurge uleiul. Decorticarea – separarea învelișului de miez – se făcea mecanic cu piue acționate manual, pentru cantități mici, iar în cazul cantităților semnificativ mai mari erau folosite piue cu ciocane acționate hidraulic ori cu roți de piatră puse în mișcare fie manual, fie trase de cai.

După această etapă, semințele zdrobite erau cernute printr-un ciur pentru a le fi îndepărtate cojile, iar apoi, amestecându-le cu puțină apă, se obținea o cocă. Procesul își urma cursul prin așezarea pastei pe plita unui cuptor bine încins pentru a fi rumenită, iar mai apoi era vârâtă într-un sac de lână și presată bine.

În funcție de construcția instalației, separarea uleiului de șrot (partea solidă) se făcea cu ajutorul teascurilor sau a preselor, ale căror principiu de funcționare era similar.

Aici, în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, care este primul muzeu din țară organizat în aer liber (înființat la 1 iunie 1929), Șura și piua de ulei din Herepia poate fi observată în cel dintâi sector al parcului unde sunt adunate felurite instalații tehnice, ori ateliere țărănești care mărturisesc despre truda și iscusința românilor din trecut. Obiectivele istorice datează din perioada secolelor XVIII-XX și conturează o imagine de ansamblu asupra tehnicilor tradiționale de lucru pentru procesarea și prelucrarea lemnului, a fierului, a țesăturilor din lână, a lutului, obținerea aurului și nu în ultimul rând, procesarea cerealelor sau a semințelor pentru obținerea uleiurilor.

Piua de ulei cu roată trasă de cai a fost construită la finalul secolului al XIX-lea în localitatea Mintia din județul Hunedoara. De aici a fost transferată în anul 1979 în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” împreună cu o șura ridicată în 1901 în Herepia, un sat învecinat.

Instalația prin care sunt măcinate semințele oleaginoase (în special cele de bostan) este amplasată în șură precum a fost in situ. Aici, se poate observa un valău circular confecționat din zece segmente de lemn de fag, puternic legate între ele de un inel metalic. În mijloc, un stâlp susține ruzile, cele două axe orizontale la capătul cărora se află roțile de piatră și legăturile cu ștreangurile celor doi cai care le trăgeau. Roțile de piatră, prin mișcarea lor circulară, în valău, zdrobeau semințele care erau apoi cernute de învelișul lor. Iar mai apoi, în grajdul alăturat șurii, coca obținută prin amestecarea semințelor măcinate cu apă era prăjită pe plita cuptorului fierbinte. Tot aici era așezată și presa cu șurubmenită a împlini ultima rânduială a lucrului, scurgerea uleiului.

Proiectul de restaurare în care este inclus monumentul etnografic Șura și piua de ulei din Herepia, județul Hunedoara din cardul Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca este esențial și necesar pentru a conserva o tehnologie de o importanță majoră în tradiția românului precum cea de obținere a uleiului din semințe.

Mai mult decât atât, obiectivul oferă o perspectivă clară asupra tehnicilor de lucru folosite în trecut, oferind totodată posibilitatea comparării lor cu practicile contemporane. În acest context, demersul urmărește consolidarea identității naționale prin protejarea și menținerea în circuitul cultural a tehnicilor tradiționale.

Muzeul Etnografic al Transilvaniei este beneficiarul unei finanțări nerambursabile în valoare de peste 2 milioane de lei (2.051.459 de lei), prin programul de finanțare „Timbrul Monumentelor Istorice” al Institutului Național al Patrimoniului.

În vederea conservării obiectivului și pentru a preveni degradarea instalației de procesare a semințelor, a fost necesară intervenția asupra acoperișului șurii prin refacerea învelitorii cu șindrilă nehorjită cu lungimea de 50 cm, lucrări care au fost finalizate la sfârșitul lunii decembrie în 2025. Acestea au fost meșteșugite și montate prin tehnici tradiționale pe o suprafață de 210 mp de către SC Eric Impex SRL, din Săliștea de Sus, județul Maramureș, a căror experiență de lucru este transmisă din tată în fiu de peste 49 de ani. Valoarea totală a lucrării de restaurare pentru Șura și piua de ulei din Herepia este de 116.723 lei (fără TVA), fondurile nerambursabile fiind alocate prin programul de finanțare.

Astfel, obiectivul de patrimoniu Șura și piua de ulei din Herepia, județul Hunedoara va putea asigura o continuitate spre un public cât mai numeros al unei părți semnificative din patrimoniul cultural – tehnologia tradițională de obținere a uleiurilor din semințe, aliment indispensabil în cultura românilor din trecut și de astăzi.

Bibliografie

1. Toșa, Ioan și Munteanu, Maria Simona. Parcul Etnografic Național “Romulus Vuia” (1929-2009). Editura Argonaut, 2009.

2. Muzeul Etnografic al Transilvaniei, 2025. https://www.muzeul-etnografic.ro

3. Orasul Cluj, 2025. https://orasulcluj.ro

Auto: Alexandru Szabo