Iharka SZÜCS-CSILLIK
Institutul Astronomic al Academiei Române
iharka@gmail.com
Zoia MAXIM
Cluj-Napoca
zoiamaxim@yahoo.fr
Supravegherea și urmărirea trecerii timpului a fost esențială pentru primii agricultori care au trăit aproape de natură și ciclurile pământului precum ale anotimpurilor. Strămoșii noștri au constatat că apariția ciclică a unor grupări de stele coincide cu trecerea de la un anotimp la alta. Aceste constatări au fost confirmate după observații sistematice ale cerului dealungul timpului. Mișcarea grupărilor de stele strălucitoare nu este fixă în timp, ci este cauzat de precesia echinocțiilor, adică a deplasării retrograde ale echinocțiilor (primăvara și toamna) datorat mișcării de precesie a axei de rotație a Pământului. În Neoliticul târziu (circa 4500 BC) a avut loc un fenomen ciudat, și anume la echinocțiul de primăvară și de toamnă Soarele se afla la intersecția a trei planuri cerești: ecliptica, ecuatorul ceresc și planul galactic. În jurul punctelor echinocțiale se aflau grupările de stele din constelațiile Gemeni, Taur, Auriga, Orion și Săgetător, Scorpia, Șarpele, Omul cu șarpele. Acest fenomen foarte rar a marcat concepția și viziunea strămoșilor. În acest articol am descris aceste constelațiile din punct de vedere astronomic, și etnografic, după mitologia română și universală, precum și după credințele populare și unele simboluri.
Keywords: Arheoastronomie, simboluri, constelații, cultul Soarelui / Archaeoastronomy, symbols, constellations, Sun-cult
