GOSPODĂRIE – MĂRIŞEL, ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA

Gospodăria provine dintr-o zonă a Munţilor Apuseni în care creşterea animalelor şi prelucrarea lemnului erau ocupaţii de bază, cultivarea plantelor jucând un rol subordonat. Aşezările fiind dispersate, curţile erau ample, rareori îngrădite, gardurile, când apăreau, fiind construite din rude orizontale, caracteristice gospodăriilor distanţate. Unii săteni din zonă îşi completau veniturile cu ajutorul diverselor instalaţii, gospodăria prezentă deţinând, de exemplu, o moară pentru cereale (alături de încăperea de locuit), o piuă pentru zdrobirea seminţelor de in şi cânepă (din care se obţinea uleiul comestibil la munte), o presă pentru ulei şi o vâltoare pentru ţesăturile de lână.

Şura vastă, cu două poieţi, cu acoperiş înalt, pentru depozitarea fânului, demonstrează atât importanţa deosebită a creşterii animalelor în zonă, cât şi cultivarea, într-o oarecare măsură, a păioaselor (grâu de primăvară, secară), depozitate şi treierate iarna, cu îmblăciul, în şură. În şopronul de lângă coteţul de porci este prezentată o batoză manuală, pusă în mişcare de patru oameni ce acţionau simultan, învârtind cele două roţi laterale. Folosită şi după al doilea război mondial, ea reprezenta o sursă suplimentară de venit pentru proprietar, plata fiind făcută în natură.

Toate construcţiile sunt realizate din bârne de molid, cioplite, iar acoperişurile înalte au învelitori din şindrilă, obişnuite în zonele montane, unde exista lemn la discreţie, iar paiele, preţioase, erau folosite mai degrabă ca furaj decât pentru acoperire.