Vinerea Mare

Comunitățile catolice și protestante își amintesc astăzi de răstignirea și moartea pe cruce a lui Isus Hristos. Este o zi de doliu profund, marcat cu interdicție de lucru și cu post. Postul este sever în cazul comunităților catolice, în cazul celor protestante nu este prescris, dar a fost practicat de credincioși, mai ales în satele tradiționale.

În comunitățile reformate din zona Călata, conform cercetărilor lui Vasas Samu și Salamon Anikó, în această zi și cei care, de altfel, nu țineau postul Paștelui, consumau mâncare de post (fasole frecată, floricele de porumb, fructe uscate fierte).  Erau acceptate doar activitățile care nu erau considerate ”muncă”: se aeriseau hainele de sărbătoare, se prepara cheagul, se vopseau ouăle de Paști. Dimineața, devreme, fetele aduceau apă de la izvor, se credea  că această „apă de aur” asigură frumusețe, sănătate celor care se spală cu ea.

În trecut, se țineau chiar și trei slujbe în această zi, în unele sate textilele decorative din biserici fiind schimbate cu variante „de doliu”, brodate cu negru sau albastru.

Doliul religios, purtat în Vinerea Mare, se reflectă și în portul de sărbătoare. Imaginea alăturată, realizată în anul 2005 în satul Mera (jud. Cluj, zona Călata, subzona Valea Nadășului),  surprinde un grup de fete tinere, îmbrăcate pentru slujba de Vinerea Mare. Culoarea de fond a pieselor este de obicei cea neagră, culoarea decorului imprimat al materialelor industriale, a decorului aplicat și brodat este predominant roșie, cu accente galbene, verzi, albe și albastre. Utilizarea anumitelor culori pe fondul negru au rolul de a semnala vârsta purtătoarei, odată cu înaintarea în vârstă, culoarea roșie este înlocuită cu albastru, verde, mov, iar costumul femeilor în vârstă este negru în totalitate.