Xilogravura populară, această artă de a produce în serie icoane pe hârtie şi imagini simbolice sau decorative, realizate cu cerneală după modele sapate în lemn cu dalta sau cutitul, s-a dezvoltat în Transilvania încă de la sfârşitul sec. XVII sau începutul sec. XVIII. La 1776 este atestată în satele Ocna Gherlei, Hasdate, Saplac şi Silivaş o breaslă a zugravilor care zugrăvesc şi tipăresc pe hârtie. Deşi mai puţin cunoscute decât icoanele pe sticlă, dar servind uneori de model icoanelor, aceste xilogravuri au circulat în Transilvania în secolul XIX mai ales, când la Hasdate s-a dezvoltat o adevarată şcoală populară a stilului.

Tehnica xilogravurilor consta mai întâi din gravarea în lemn de păr sau de măr a unui tipar. Cu o singură ungere tiparul imprima clar 12-15 stampe. Cerneala pentru tipărire se prepara din chindruţ, negru de fum, şi ulterior imprimării xilogravura putea fi colorată liber, ceea ce diferentţa exemplarele aceluiaşi tiraj.

Culorile folosite erau doar patru: violet, verde, albastru şi galben. în majoritatea cazurilor inscripţiile sunt cu scriere chirilică. Modelele sunt dintre cele mai diverse, atât cu tematică religioasă, cât şi laice. Sacralizarea şi înfrumuseţarea interiorului tărănesc, iata rolul acestor imagini. Rod al creativităţii populare, xilogravurile icoane erau aşezate în locuri consacrate ale încăperii de locuit şi erau sfinţite cu regularitate de preotul satului, care an de an la Bobotează intra în casa fiecărui om pentru a da binecuvântarea.

Xilogravurile populare se expun periodic, în spaţiul destinat expoziţiilor temporare.