CASĂ DE OLAR – LEHECENI
CASĂ DE OLAR – LEHECENI, JUD.BIHOR, A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVIII-LEA
Casa olarului din satul Leheceni a fost construită din bârne groase, de stejar. Avea iniţial prispă, tindă, încăpere de locuit şi cămară, dar ultima încăpere a fost transformată în atelier de olărit, o altă cămară fiind improvizată la un capăt al prispei. Sătenii din Leheceni erau specializaţi în confecţionarea vaselor de ceramică roşie, nesmălţuită, destinată în special uzului cotidian, ornamentaţia acestora, perisabilă, făcându-le mai puţin potrivite pentru decorarea interioarelor. Ei nu au fost olari breslaşi, care se întreţineau doar din acest meşteşug, ci ţărani care practicau agricultura şi creşterea animalelor, completându-şi veniturile prin confecţionarea de ceramică în intervalele dintre muncile agricole. Este şi motivul pentru care au păstrat până târziu tehnici arhaice de confecţionare şi ornamentare a vaselor.
Lutul recoltat de la adâncime era depozitat o perioadă sub cerul liber, era apoi bătut cu un mai, tăiat manual, în felii foarte subţiri, pentru a fi curăţat de impurităţi, frământat şi transformat, prin modelare pe roată, în vase ce se aşezau la uscat pe rafturi, la umbră, într-o colnă de tipul celei prezentate alături de casă. Vasele uscate erau ornamentate şi clădite în cuptorul tronconic din colnă, suprapuse, indiferent de tip (oale pentru fierturi, ulcele de lapte, blide, ulcioare pentru apă), fiind acoperite în final cu un strat de cioburi. Focul aprins în cele două guri ale cuptorului ardea timp de 12-14 ore, după care vasele arse şi răcite, de culoare roşie, cu ornamente albe sau brune, erau purtate la târguri în căruţe cu paie şi vândute, pentru bani sau cereale.