BISERICĂ – CIZER
BISERICĂ – CIZER, JUD. SĂLAJ, 1773
Bisericile de lemn din Transilvania erau caracteristice doar satelor româneşti de rit ortodox şi greco-catolic. Ele erau construite prin efortul comunităţilor şi reflectau – prin dimensiuni, grad de ornamentare şi calitate a picturii – situaţia demografică şi economică a acestora.
Biserica de lemn din satul Cizer, judeţul Sălaj, a fost construită din stejar, în anul 1773, de către o echipă de dulgheri îndrumată –conform unei inscripţii- de Horea, principalul conducător al răscoalei ţăranilor români din anul 1784. Ea ilustrează, sub aspect tipologic, categoria bisericilor de lemn cu plan evoluat, având capete poligonale şi pridvor pe trei laturi, destinat adăpostirii, în timpul slujbei, a surplusului de enoriaşi. Clopotniţa sa înaltă (element de prestigiu comunitar), corpul naosului şi cel al altarului alcătuiesc împreună un întreg bine echilibrat, îngrijit executat, armonios proporţionat şi dinamic. Pereţii bisericii sunt încinşi median de funia sculptată tradiţională, care apare şi la portal, iar arcadele pridvorului sunt şi ele bogat decorate. Pictura din interior, executată în tempera, reprezintă o interpretare de nivel rural a picturii bizantine de şcoală, respectând codul iconografic şi estetic statuat în aşa-numitele erminii, manuale de pictură renumite prin conservatorismul lor.
Personalitatea bisericilor de lemn româneşti este dată de simplitatea arhaică a volumelor (acoperişuri simple, turnuri elansate), de descendenţa ţărănească a unor elemente (pridvorul, scara) şi de absenţa influenţei accentuate a stilurilor arhitectonice culte, mult mai vizibilă în cazul altor biserici de lemn europene.