Negativul pe sticlă a fost realizat de către Romulus Vuia în anul 1912, în localitatea Ruși, comuna Bretea Română, județul Hunedoara, zona etnografică Țara Hațegului.
În prim plan este surprins un bărbat îmbrăcat în cămașă albă, lungă, cu izmene albe, largi și o haină de culoare închisă, dreaptă, cu rever și buzunare laterale.
În plan secundar apare o biserică din zidărie albă, având un plan dreptunghiular, acoperiș de șindrilă, în două ape, cu un turn-clopotniță parțial integrat în fațada vestică a edificiului. Turnul-clopotniță, înalt și robust, are un foișor de lemn, pătrat, deschis, cu parapet din scânduri traforate în formă de romb în partea inferioară, cu stâlpi ciopliți și arcade semicirculare, deasupra cărora se înalță un coif piramidal (fleșă), înalt, acoperit cu șindrilă și încheiat cu o cruce, simbol al creștinătății.
În curtea bisericii, delimitată de un gard din scânduri de lemn, dispuse orizontal între stâlpi rotunzi de lemn, ciopliți, se zăresc semne de mormânt, din lemn și cinci brazi, înalți, curățați de crengi până spre vârf, având aspectul unei sulițe. Bradul, arbore cu semnificații deosebite în cultura populară românească, considerat un arbore al vieții, cu însuțiri speciale, îl însoțea pe om în toate momentele de referință ale vieții, de la naștere, la căsătorie și moarte. Brazul se punea la mormântul tinerilor necăsătoriți, alături de cruce, ca păvază pentru cel decedat ”nelumit”, în lumea de dincolo. În satul tradițional, în ritualurile de înmormântare ale fetelor sau feciorilor necăsătoriți, bradul îndeplinea rolul de soț sau soție, pentru cel decedat, pe ”lumea cealaltă”, reparându-se astfel destinul terestru, incomplet, al mortului prematur, restabilindu-se totodată echilibrul în cadrul comunității.
Negativul, cu nr. de inventar 2, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, cu dimensiunile de 9 cm x 12 cm.