Opaițul prezentat face parte din categoria lămpilor portabile, confecţionate din fier prin forjare, cu corp închis, folosit la iluminarea cu flacără deschisă a frontului de lucru în mină. Chiar dacă sunt considerate lămpi de mină, ele au avut o întrebuințare mai largă; nu doar minerii le foloseau ca sursă de lumină, s-au răspândit și în zone unde nu se practica mineritul, erau utilizate în pivnițe, grajduri, cămări întunecate.
Corpul opaițului, de formă circulară, este rezervorul de combustibil pentru grăsimea cu care se alimenta fitilul pentru foc (ulei de rapiţă, ulei de in, seu de oaie etc.). Pe partea opusă mânerului se află un mic orificiu protejat, locul de ieşire a fitilului. Alimentarea în interiorul lămpii este permisă printr-un alt orificiu, mai mare, poziționat central, de formă rotundă, care putea fi închis cu un capac mobil, prin mișcare pe orizontală, cu un sistem de închidere simplu și ingenios. Tija adăugată corpului prin forjare este arcuită, cu capătul curbat, aplatizat şi găurit pentru prinderea cârligului de agăţare. Orificiul dispus pe lungimea tijei are patru poziții în care butonul cârligului de care acesta este agățat se menține stabil. Repoziționarea lămpii și schimbarea unghiulul în care lampa funcționa permitea fitilului să fie alimentat și când combustibilul era pe terminate. Totodată, se putea ajusta poziția astfel încât mâna care ținea opaițul să nu fie atinsă de flacără. Ultimul cârlig de care stătea suspendat este îndoit în formă de S și răsucit circular în zona mediană.
Artefactul a fost achiziționat din satul Vâlcelele Bune din jud. Huneadoara și a intrat în colecția muzeului în 1923.
Diametrul corpului este de 8,5 cm; înălțimea de 2,5 cm; înălțimea cu cârlige aprox. 17 cm.