În familia tradițională, ca și în prezent, femeia avea un rol esențial. O regăsim în postura de soție, mamă, dar și gospodină, implicată în toate activitățile gospodăriei, ale familiei. Nașterea, creșterea, educarea și ocrotirea copiilor sunt însă cele mai de preț atribute ale femeii. Este cunoscută imaginea femeii din societatea tradițională care își purta copilul în spate, într-un leagăn, în timp ce îndeplinea diferite munci. În negativul pe sticlă realizat de către Romulus Vuia în 1923, în localitatea Cornereva, județul Caraș-Severin, este imortalizată o femeie purtând copilul într-un leagăn, pe spate. Femeia surprinsă pe malul unei ape curgătoare este îmbrăcată în haine de lucru specifice zonei Banatului de Munte. Părul pieptănat cu cărare pe mijloc este acoperit cu o năframă de culoare închisă, cu o broderie la colț, procurată din comerț. Cămașa din pânză are mâneci ce pornesc din umeri și se termină cu pumnași, decorați cu motive floral-geometrizate. Poalele prezintă în partea inferioară colțișori și sunt realizate tot din pânză de culoare albă. Deasupra cămășii femeia poartă o piesă de îmbrăcăminte, de culoare închisă, tricotată, fără mâneci. Peste poale, poartă în față o catrință dreptunghiulară de culoare închisă și în spate, un opreg, format dintr-o bucată de țesătură dreptunghiulară și din fire lungi care atârnă, depășind marginea poalelor. Peste obielele care îi înfășoară picioarele, femeia are opinci cu gurgui legate cu curele. Copilul purtat în spate de către femeie este așezat într-un leagăn confecționat din scoarță sau fâșii de lemn, fiind învelit într-o glugă. Gluga pentru leagăn este țesută din lână și dată la piuă, având la unul din capete cusuți ciucuri din lână. Leagănul este purtat pe umeri cu ajutorul unor baiere confecționate din fire de lână împletite. Clișeul, înregistrat cu titlul „Femeie purtând copilul în leagăn pe spate”, cu numărul de inventar 1321, este realizat în tehnica gelatino-bromurii de argint pe suport de sticlă, având dimensiunile de 9 cm x 12 cm.