Colecţiile Muzeului Etnografic al Transilvaniei cuprind 41.542 de artefacte originale, provenite din cercetări de teren, din cumpărarea, acceptarea sau contopirea unor colecţii şi din achiziţii efectuate la sediu.

Databile în perioada secolelor XVII–XX, majoritatea artefactelor provine din mediul rural transilvănean, respectiv din ambianţa culturală a principalelor etnii din Transilvania: români, maghiari, saşi, romi. Muzeul deţine însă şi piese din celelalte provincii româneşti, precum şi piese din afara graniţelor ţării.

Sub aspect tematic, colecţiile instituţiei alcătuiesc un ansamblu echilibrat, care ilustrează convingător modul de viaţă tradiţional al comunităţilor rurale transilvănene.  

I. Ocupaţii (10 subsecţii)
Patrimoniul muzeistic subsumat celor 10 subsecţii reflectă ocupaţiile tradiţionale din zonele etnografice ale Ardealului, Maramureşului, Ţării Crişurilor şi Banatului. Alături de ustensile şi unelte - unele perpetuate până în contemporaneitate - în colecţii există un inventar instrumentar legat de meşteşuguri, ca şi produsele artistice ale acestora, relevând tehnologia variată şi stadiul de civilizaţie populară pe diferite trepte evolutive şi cronologice.

II. Locuinţă – Alimentaţie (6 subsecţii)
Colecţiile de artă populară legate de locuinţa tradiţională provin din satele româneşti, maghiare, săseşti şi ale altor minorităţi etnice din zonele arondate sferei de interes ştiinţific al Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi sunt organizate tipologic şi funcţional în cadrul patrimoniului muzeal.

III. Ceramică (5 subsecţii)
Ceramica (românească, maghiară, săsească), produs al unui meşteşug milenar, este organizată pe criterii funcţionale: utilitară, (pentru uz curent), rituală (în cadrul obiceiurilor tradiţionale) şi decorativă (cu funcţie estetică şi de reprezentare socială). Un compartiment special îl constituie ceramica habană, datată din secolele XVII-XVIII, formând un fond de o valoare deosebită.

IV. Textile (6 subsecţii)
Textilele tradiţionale (peste 10.000 de piese) sunt produsul străvechiului meşteşug al prelucrării fibrelor textile (in, cânepă, bumbac) şi a lânii. Organizate pe criteriul funcţional (utilitar, decorativ, ritual) sau etnic, acestea reflectă efectele convieţuirii interetnice şi evidenţiază elementele identitare locale, zonale şi regionale. În acelaşi timp, ele evidenţiază specificitatea artei populare carpatice, cu stilurile, cromatica şi motivele decorative originale şi originare.

V. Îmbrăcăminte (7 subsecţii)
Generată de un anumit profil ocupaţional, îmbrăcămintea tradiţională ţărănească are conotaţii sociale, simbolice şi identitare, la nivel local, zonal, regional şi etnic, evidenţiind totodată contactele interculturale şi interetnice, stratificate în timp. Artefactele - deosebit de numeroase -  sunt organizate tipologic, înlesnind prelucrarea informaţiei şi demersul comparativ.

VI. Obiceiuri (6 subsecţii)
Prin obiectele cuprinse în aceste colecţii se descifrează semnificaţiile lor în cadrul riturilor şi al ritualurilor calendaristice sau legate de practici etnoiatrice sau magice, ori de muzica şi coregrafia populară. Ele fac legătura dintre obiect, creaţie artistică tradiţională şi spiritualitatea specifică culturii şi civilizaţiei româneşti.

VII. Secţia internaţională. Cuprinde obiecte din mai multe continente: Europa (Albania, Cehia, Ucraina, Turcia, Polonia, Ungaria), Africa (Etiopia), America de Nord şi Asia (China).

VIII. Secţia în aer liber