COMPLEX MEŞTEŞUGĂRESC – HĂRNICEŞTI
COMPLEX MEŞTEŞUGĂRESC – HĂRNICEŞTI, JUD. MARAMUREŞ, ÎNCEPUTUL SEC. AL XIX-LEA
Complexul meşteşugăresc din satul Hărniceşti reuneşte trei instalaţii care funcţionau, alternativ, cu aceeaşi sursă de apă: o moară pentru măcinat cereale, o piuă pentru îngroşarea ţesăturilor de lână şi o vâltoare. Moara şi piua erau puse în mişcare de câte o roată cu cupe, care primea şuvoiul de apă în partea superioară. Atât cele patru maiuri ale pivei, oblice şi crestate în partea inferioară, pentru a învârti treptat ţesătura, cât şi roata de apă cu sulul cu pene nu erau - în teren - protejate de un acoperiş. Alături de piuă este amplasată căldarea pentru încălzit apa. Deoarece piua funcţiona uneori, continuu, 24 de ore, peste axul metalic al sulului se arunca apă, să nu ia foc, prin frecare, lemnul de dedesubt.
Vâltoarea are forma unui trunchi de con realizat din scânduri uşor distanţate, în care cade de la înălţime un şuvoi de apă astfel dirijat, încât să formeze un vârtej care răsuceşte ore în şir ţesătura de lână rară, pentru a intra la apă şi pentru a-i „scoate păru”, făcând-o pufoasă şi mai uşoară decât cea bătută în piuă. Tot în vâltoare era îngroşată şi ţesătura pentru gubă, o piesă de iarnă caracteristică nord-vestului Transilvaniei, deosebită de suman prin croi şi prin intercalarea de smocuri de lână în textură. Vâltoarea era şi este utilizată şi pentru spălarea pieselor de lână sau, mai recent, a covoarelor moderne.
Construită din bârne de stejar, casa în care a fost instalat mecanismul morii are ataşată la prispă, în mod ingenios, o rudă mobilă, pentru uscarea pieselor piuate şi vâltorite.