FIERĂRIE – VĂRZARI
FIERĂRIE – VĂRZARI, JUD. BIHOR, A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
Fierăria (făuria) din satul Vărzari, judeţul Bihor, datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ilustrează modalitatea tradiţională de prelucrare a fierului într-un sat românesc specializat în acest meşteşug, sat în care, pe la 1900, erau atestate peste 30 de asemenea ateliere, ce confecţionau sape, securi, coase, seceri şi diferite alte unelte. Vechimea meşteşugului în zonă este demonstrată de menţionarea, într-un urbariu de la 1600, a satelor Vărzarii de Sus şi Vărzarii de Jos printre 11 sate româneşti din domeniul Beiuşului, implicate în munci legate de prelucrarea fierului.
Inventarul făuriei atestă practicarea exclusiv manuală a meşteşugului şi constă din: cuptor cu foi, pentru încins fierul în foc, ileu (nicovală), ciocane, dălţi şi cleşti de diferite mărimi şi cu diferite funcţii. Produsele erau decorate cu ornamente ştanţate, punctate, care serveau şi drept marcă de meşter, fapt ce demonstrează existenţa unei conştiinţe şi mândrii profesionale. Fierarii din Vărzari îşi desfăceau marfa la târguri, uneori foarte depărtate de satul de reşedinţă, aprovizionând cu uneltele lor o arie rurală largă.
Alături de fierarii din aceste sate specializate, exista câte un fierar în fiecare sat transilvănean tradiţional cu o oarecare importanţă, implicat însă mai degrabă în operaţii de reparare şi ajustare a uneltelor, atelajelor etc., în confecţionarea de potcoave şi în potcovit decât în activitatea de confecţionare a unor unelte noi.