GOSPODĂRIE – BERBEŞTI
GOSPODĂRIE – BERBEŞTI, JUD. MARAMUREŞ, 1795
Gospodăria ţărănească din satul Berbeşti, judeţul Maramureş, provine dintr-o zonă românească din nordul Transilvaniei în care locuitorii aveau în evul mediu, în schimbul obligaţiilor militare, libertate personală şi drept la proprietate funciară. Poarta înaltă, sculptată cu motivul funiei, dispus liniar sau dezvoltat în X-uri ori cruci înscrise în cerc, era simbolul statutului lor şi permitea proprietarului să acorde protecţie, în mod legal, celor care-i treceau pragul, urmăriţi abuziv de către autorităţi.
Gospodăria are două curţi, o structură caracteristică doar zonelor agro-pastorale (Maramureş, Lăpuş, Sălaj) în care se creşteau în trecut multe cornute mari. În prima curte, rezervată familiei, erau grupate casa (construită în anul 1795), stupina ataşată ei, cămara pentru cereale, fântâna cu apă potabilă şi colejna pentru atelaje, iar în a doua curte, separată de prima printr-o poartă, iernau, iniţial sub cerul liber, vitele, mai târziu fiind construite aici, pentru ele, anexele gospodăreşti necesare: şura cu două poieţi (construită în anul 1896), două fânare, coteţele pentru porci şi păsări, fântâna pentru adăpat. O altă fântână, poligonală, este amplasată în afara gospodăriei.
Casa, construită din bârne de stejar foarte late, cioplite, avea trei încăperi şi o prispă (şatră) spaţioasă, cu stâlpi şi arcade realizate artistic. Vatra liberă, cu cuptor de copt, ocupă mare parte din încăperea de locuit, iar laviţele late, dispuse în unghi, folosite pentru dormit, au aceeaşi vechime cu casa. Printre piesele ţesute, expuse compact, pe rudă, în colţul cu patul, predomină piesele din lână. Cuierele cu ceramică domină colţul mesei, care avea funcţii de reprezentare socială.