„Primele țesături care au servit la decorarea casei au fost, cu siguranță, acele culmi țesute pe o lățime de război cu dungi și figuri geometrice și care erau atârnate pe o prăjină pe partea superioară a pereților, așa cum au fost ele văzute de noi acum câteva decenii la casele vechi din Transilvania (Țara Hațegului), părțile năsăudene și Maramureș”, spunea Romulus Vuia în studiul său Covoarele noastre populare.
Din această categorie face parte culmea pe care o prezentăm – cu numărul de inventar 418 – și care este una dintre cele pe care Vuia însuși le-a achiziționat în anul 1923 din Țara Hațegului. Țesută în două ițe folosind tehnica de tip Karamani, foaia de culme dreptunghiulară de dimensiuni 200/59 cm, a fost urzită din cânepă și bătută cu fir subțire de lână aspră. Decorul geometric dispus pe toată suprafața piesei este realizat din alternanțe de registre transversale compuse din romburi cu coarne de culoare bleumarin, verde, galben și alb pe un fond bordo, având doar marginea superioară decorată.
Frecventa prezență a acestui element de decor în economia interiorul tradițional se explică prin puternica bază materială asigurată de diversitatea și cantitatea materiei prime existente pe teritoriul României, lâna fiind asigurată de păstoritul intens nord-dunărean iar culturile de in ori cânepă regăsindu-se și ele pe teritoriul țării .