Obiceiurile de primăvară sunt strâns legate de sărbătoarea Sângeorzului, dată considerată a reprezenta debutul anului pastoral și agricol. În acest moment se organizau turmele de oi comunitare și se măsura laptele oilor fiecărei familii, în vederea unei repartiții echitabile a produselor lactate în cursul întregului sezon. Măsuratul laptelui în vederea stabilirii cantității de lapte – respectiv de brânză – ce se cuvenea fiecărui stăpân de oi se făcea cu cupa, cu țâncușul și cumpăna, cu lingura, cu litrul, cu găleata etc. Diferitele tehnici de măsurare a laptelui erau însoțite de tehnici de repartizare a acestuia (tehnica repartizării în cantități proporționale, tehnica repartizării cu mulsura). Uneori împărțirea produselor nu se făcea după cantitatea de lapte de la măsurat, ci după numărul capetelor de oi pe care le dețineau proprietarii de oi. Sistemul de distribuire nu era același oriunde, ci diferea în funcție de localități.
Lingurile (cioiuri) erau nelipsite din viața păstorilor, atât la stână cât și în gospodăriile lor din sate. Se confecționau de către meșteri rudari, dar și de către fiecare gospodar. Ca esență lemnoasă, se utiliza frecvent paltinul, frasinul, fagul, iar ca unelte pentru confecționarea lor, briceagul sau cuțitul și scoaba. Lingura provine din zona etnografică Valea Jiului, satul Livezeni și a fost achiziționată în anul 1923. Coada cilindrică de 35 mm diametru, subțiată ușor către capăt și cu o lungime de 515 mm, formează corp comun cu găvanul, tangențial în partea de jos a corpului acestuia. Găvanul are o formă aproximativ semisferică, diametrul exterior de 210 mm, înălțimea de 100 mm și grosimea peretelui ușor variabilă (10-12 mm - mai mare spre fund). Are o capacitate de aproximativ un litru și jumătate.